La sfarsit de an

A mai trecut un an. Am invatat foarte multe lucruri anul acesta. Lucruri care m-au schimbat complet.

- am invatat ca oricine se teme de ceva.

- am invatat ca frica paralizeaza orice, strica tot ce e mai bun intr-un om, iar atunci cand oamenii se tem...atunci ei se apara si devin rai, egoisti, nepasatori.

- am invatat ca frica se vindeca cu iubire.

- am invatat ca gandurile noastre au o putere mult mai mare decat ne putem imagina.

- am invatat ca nimic nu este imposibil, doar noi ne creem bariere.

- am invatat ca atunci cand nu te mai temi, atunci devii cu adevarat liber.

- am invatat ca toti suntem diferiti si totusi toti suntem la fel.

- am invatat sa nu mai fiu asa egocentrista.

- am invatat sa nu ma mai tem de oameni (inca mai am de lucrat aici, dar sunt pe drumul cel bun)

- am invatat ca toti suntem fricosi si suferim si avem nevoie de oameni calzi langa noi.

- am invatat ca nu trebuie sa depind de ceilalti ci sa-mi caut puterea in mine.

- am invatat ca dependenta de o persoana este unul din cele mai rele lucruri pe care ti le poti insusi, si acest lucru iti va inhiba cel mai mult evolutia personala.

- am invatat ca ajutorul si caldura celorlalti atunci cand ai nevoie iti pot da imboldul necesar sa reusesti, dar ei trebuie sa iti dea doar un avant, restul trebuie sa vina de la tine.

- am invatat ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat trebuie sa lupti cu tot ce ai pentru ceea ce iti doresti, si sa fie doar lupta ta.

- am invatat ca toate lucrurile vin la timpul lor.

- am invatat ca atunci cand ne punem o intrebare raspunsul va veni negresit.

- am invatat ca apropierea umana este unul dintre cele mai frumoase lucruri care pot exista si nimic nu ma bucura mai mult decat o imbratisare calda.

- am invatat ca orice actiune are si o reactiune.

- am invatat ca fiecare gand, intentie, dorinta, actiune...lasa o urma si creaza un sens.

- am invatat ca trebuie sa nu ne mai temem si sa iubim tot ceea ce exista.

- am invatat ca la capatul tuturor drumurilor nu ramane decat iubire.

Ganduri de seara..3

Trebuie doar sa iti doresti ceva ..si acest lucru se va intampla. Nu trebuie in schimb sa fortam lucrurile sa se intample...ci doar sa ni le dorim sincer si curat. Si sa avem puterea sa visam si sa nu uitam vreodata cine suntem, sau altfel spus..sa nu uitam vreodata ca dintre toate cautarile noastre...pe noi insine ne cautam cel mai mult.

Unde?

As vrea ca viata sa fie o poveste. Cu zmei si printi si vrajitoare...cu locuri fermecate in care orice este posibil, cu mii de aventuri si comori si mistere. Totul este prea tern.. imi lipsesc povestile si copilaria..

Ganduri de seara..2

As vrea sa scriu ceva frumos, ceva care sa releve macar putin din minunatiile lumii, din micile minunatii care isi fac loc in lume. Dar iar imi simt gandurile adormite sau raspandite cine stie unde. Acum nu ma gandesc decat la frumusetea inexplicabila a serilor de iarna, a forfotei dinainte de craciun, a gerului si a fulgilor mari leganandu-se sub lumina galbena a felinarelor de pe strada, acea lumina care imi place atat de mult. Fiecare anotimp are ceva care ma incanta in mod deosebit, dar iarna ma bucur cel mai mult de plimbarile singuratice si de ceata. Imi place sa observ oamenii mai ales in zilele premergatoare craciunului. Sa ma uit cum se strang, cum forfota..cum susotesc si grabesc pasi, si misuna, si strang lucruri si fac mici planuri, imi place sa ma plimb printre ei..si sa-i privesc. Atunci, in acele momente, ma bucur asa de mult de ei. Imi place fiindca chiar daca pare deja o sarbatoare ce si-a pierdut semnificatia, cumva exista ceva in aer...in apropierea craciunului. Chiar daca poate oamenii sunt superficiali sau reci sau fricosi, atunci in acele momente sunt mai bucurorsi, mai sinceri si mai calzi. Cumva in zilele acelea dinainte de craciun se simte o bucurie in aer, care chiar daca nu este a mea mereu, ma bucura si ma incanta. Si toti par mai voiosi, mai imbujorati, mai energici, mai deschisi. Astept iar serile de iarna, si regret ca in aceasta toamna nu m-am putut bucura ca de obicei, fiindca toamna care imi placea a disparut atat de repede incat nici nu am apucat sa ma bucur de ea.

Doar putin..

Toate lucrurile vin la timpul lor. Se poate sa iti doresti ceva, dar sa nu fi pregatit pentru el si atunci lucrul acela va aparea, dar atunci cand il vei putea primi. In univers nu exista timp, doar oamenii stiu ce este timpul. Atunci cand iti doresti ceva, trebuie doar sa inveti un singur lucru : sa ti-l doresti cu inima deschisa si straina de orice urma de dorinta egoista. Atunci cand noi vrem un lucru, ca sa fie al nostru, atunci nu va fi. Trebuie sa stim sa ne dorim lucrurile din jur, dar sa le lasam libertatea de a fi ele insele ceea ce sunt si de a nu le atribui personalitatii noastre. Fiindca de cele mai multe ori, dorintele noastre sunt dorinte egoiste, dorinte ce provin din o anumita necesitate personala pe care o vrem satisfacuta. Lucrurile rar vin in forma asta. De asta de multe ori oamenii se aud spunand ca lucrurile bune vin cand nu te astepti. Fiindca atunci cand nu te astepti, te-ai indepartat de obsesia de a poseda lucrul respectiv, iar dorinta ta ramanand o dorinta in stare pura, dezbracata de alte interese se poate concretiza. Lucrurile frumoase le putem primii doar cand suntem cu inima deschisa, sau atunci cand ni le dorim intr-un sens frumos si nu vrem ca lucrul in sine sa deserveasca nevoilor sau personalitatii noastre. Orice gand bun se concretizeaza intr-un lucru bun, iar orice gand de alta natura se va concretiza in natura gandului respectiv, chiar daca nu pare asa la inceput.

Ganduri de seara..

As vrea sa scriu ceva, dar nu stiu ce. Parca nu mai exista un inceput si nici un sfarsit. Uneori simt ca am trait o vesnicie, si alteori simt ca nu o sa am timp sa fac tot ce imi doresc intr-un timp atat de scurt, precum lungimea unei vieti.

Intre timp mi-am dat seama ca exista un destin, dar acest destin nu traseaza decat o misiune pe care o ai de indeplinit. Restul depinde de tine. Nu exista nimic scris, cred ca exista doar anumite lucruri si oameni care te pot ajuta sa te intersectezi din ce in ce mai mult cu drumul tau. Defapt, doar oameni...fiindca ei determina restul lucrurilor. Dar aceste lucruri care se intampla si oameni care apar, trebuie sa le descoperi, trebuie sa iti dai seama cand rolul cuiva a inceput si cand a luat sfarsit si sa nu incerci sa te prinzi inutil de ceva ce si-a terminat rolul in viata ta si te-a invatat ceea ce era de invatat. Tocmai de asta trebuie sa inveti sa inveti. Trebuie sa inveti sa indentifici ceea ce ai invatat, ca sa poti sa fi recunoscator si sa pleci mai departe in calatoria ta. Desi sunt unele lucruri care nu termina sa te invete ceva, precum si oameni la fel. Si atunci cand descoperi astfel de oameni este bine sa fii constient de asta si sa ii pastrezi langa tine pt totdeauna. Oricum in teoria mea, asemenea oameni care se gasesc si intre care exista un schimb continuu de experiente si cunostiinta, raman adesea apropiati, chiar daca poate nu fizic.

Mi se pare de exemplu, ca fiecare om pe care il intalnim are sa ne invete ceva, are sa ne dea ceva. Si pana cand nu invatam acel ceva de la el, acel om se va tot perinda prin viata noastra, pana cand isi va indeplini misiunea. Si sunt oameni, cum am spus mai sus, care au tot timpul ceva sa ne dea, sau sa primeasca de la noi, iar acei oameni sunt cei pe care ii avem in jurul nostru sau care nu dispar practic niciodata din viata noastra. Nu cred ca persoanele din jurul nostru, nu au un sens pentru a exista acolo. Au in mod cert un sens si mi se pare foarte interesant sa stiu asta si astfel ajung sa ma bucur atat de mult de toti cei din jurul meu, si uneori simt ca ii iubesc cu adevarat pe toti. Ca i-as putea lua in brate si sa le spun cat de fericita sunt ca sunt acolo.

Dilema lui Mos Craciun

Cand eram mica si se apropia craciunul, asteptam dimineata de Craciun cu multa emotie si nerabdare. Si mereu ma pregateam dinainte cu ceva timp de mult asteptata venire a mosului. Mama ne invatase ca trebuie sa ne culcam devreme pentru ca mosul sa vina si ca daca ne prinde treji nu ne va mai aduce nimic. Asa ca ma culcam mereu devreme..si incercam sa pot sa adorm desi imi venea greu pentru ca eram nerabdatoare.

Mai apoi cand copii au inceput sa povesteasca ca nu ar exista Mos Craciun, nu am crezut din prima, dar in anul acela...nu m-am mai culcat, si am stat treaza cam pana pe la 4 dimineata cand am auzit-o pe mama fosnind prin casa. Mi-a parut asa rau :)

Si aseara ma gandeam la dilema asta. Oare este mai ok sa-i spui copilului ca nu exista Mos Craciun ca sa-l scutesti de o deceptie, sau sa il faci sa creada in povesti si sa-i daruiesti o copilarie plina de farmec, asigurandu-i in acelasi timp o deceptie? Oare ce e mai ok, o minciuna frumoasa care se termina printr-o deceptie, sau o realitate normala, sigura, care te scuteste de tristeti dar si de vise?

Ieri am trecut,in drum spre munte, pe langa un zid pierdut pe care cineva a scris :

"Numai celalalt ne poate apropia de noi insine"

Mi s-a parut foarte frumos si destul de profund. Si nu cred ca se referea la un partener de viata ci la toti oameni care sunt in jurul nostru si a caror apropiere ne ajuta cel mai mult sa ne descoperim pe noi defapt. Din apropierea fata de ceilalti ai cel mai mult de invatat despre tine insuti.

Avem timp (partea 2)

[...]
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua .

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.


Octavian Paler

Avem timp (partea 1)

Avem timp - Octavian Paler (volumul Scrisori imaginare)

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

(Non)sens

Mica mea copilarie...mica mea amintire. Micul meu popas. Sa ne fericim, sa dansam...sa uitam lacrimile varsate...Sa uitam imbratisarile ce nu le-am dat..si sa ni le amintim pe cele ce ne-au incalzit. Sa uitam dorurile, sa uitam plecarile ..sa ne amintim doar ce suntem. Sa avem aripi si sa zburam fara incetare. Sa nu ne incredem in neincredere. Sa visam atunci cand nimic nu doarme. Sa ne pastram mereu sufletul ca atunci cand eram copii. Sa dansam ca si cum nu ar exista nimic in afara cercului creat de un dans. Sa nu ne plecam ochii decat in fata noastra. Si atunci sa ii deschidem pe cei din noi. Spre cei din noi. Sa ne invartim, sa ametim, sa amestecam culori..sa nu lasam viata sa se prinda de noi. Sa fugim...sa privim lumea printre degete. Sa zambim...sa ametim..sa dansam. Acum e vremea sa visam.

Miresme

Imi place atat de mult felul in care ploaia amesteca mirosurile. Toate miresmele sunt aplificate de picaturile de apa...care parca amesteca miresmele precum o pensula amesteca culorile pe o plansa. Si copacii miros atat de bine, si florile la fel..si totul capata o noua dimensiune intr-o lume a miresmelor..chiar si lucrurile care nu aveau un miros..pe timp de ploaie au...chiar si praful are un miros..chiar si pietrele au miros...si totul pare mai viu..mai autentic.
Vreau sa adorm pe timp de ploaie pe o prispa de lemn...undeva intr-o padure. Sa-mi siruie picaturile pe langa urechi..si sa ma umplu de miresme verzi. Azi mi-am amintit de ploaie si azi cerul ne-a mangaiat privirile cu niste culori rupte parca din alta lume.

Imi vantur gandurile pentru ultima oara
in fata ta
Si le las sa plece
precum niste corabii parasite
ce infrunta vremea
Zgarii cu unghiile peretii cenusii ai mintii tale
Si sper sa gasesc o frantura de zambet
Daca toti am fi niste baloane,
in ce directii am zbura?

The Real Tuesday Weld - The Day Before You Came

Bucurie

Uneori lucrurile sunt ataaat de simple. Uneori poti fi fericit doar cu atat de putin. O simpla situatie, un singur cuvant, o singura privire, un singur zambet. Sunt fericita ca a venit primavara si ca noaptea copacii miros atat de frumos cand gonesc cu bicicleta prin oras.  Lucrurile sunt atat de simple...

Calatorii

Cata bucurie imi poate aduce o calatorie spre undeva..oriunde. Si nu destinatia este cea care ma incanta..ci calatoria in sine mi se pare un deliciu.
Imi place sa merg cu trenul...sa ma afund intr-un scaun si sa imi rezem capul de geam..si apoi sa visez cu ochii pe-afara. Imi place contrastul intre diversele elemente intalnite...si parca toate elementele de pe drum au o magie propie. Nu pot sa ma satur..Trec pe langa case vechi..uitate prin campuri, uneori pe langa copii care joaca un joc ce-i tine intr-o continua veselie, uneori pe langa cai solitari, uneori pe langa copaci mistici...zone cu apa..zone intunecate de padure, zone cu nori pufosi, gari vechi...si alte atatea minunatii. Cat imi plac garile vechi..si trenurile..am spus ca voi face o mica galerie cu poze din gari si trenuri vechi.
Trenul..ce obiect misterios...te deplaseaza in spatiu dar si in timp parca..treci dintr-o lume in alta la rasfrageri de secunde..treci dintr-un gand in altul..si parca totul iti poate trezii o amintire...Ma detasez complet cand calatoresc cu trenul, mai ales cand merg singura..si niciodata nu ma plictisesc. Imi amintesc ultima oara cand am mers cu trenul singura si eram super entuziasmata.. Mi-am ales cu grija o carte, cateva dulciuri ..si mult entuziasm. Si timpul a trecut zburand...

Caleidoscop

Mi-am cumparat azi un caleidoscop. Este suuuper !! Sunt atat de incantata.
Cand arunci o privire in caleidoscop lumea se sparge in mii de bucati...si toate prind forme fantastice in timp ce se veselesc intr-un dans perfect simetric. Imi place cum totul prinde atatea contururi...cum lumea poate fi schimbata atat de usor. Atatea culori..si rosu ..si galben..si albastru..portocaliu si mov si verde...atatea culori..si atata lumina..si dintr-o data lumea nu mai e lume..ci se scurge in toate directiile si ramane doar un sentiment.. Un sentiment de bucurie imensa. :D

Oare? (part2)

Pentru sanatatea firii e mai usor si mai indicat sa consideri ca totul are un sens, ca fiecare lucru marunt pe care il intreprinzi nu trece neobservat..ca fiecare gest, gand sau purtare lasa o urma in univers...ca fiecare din noi contribuim la lumea asta chiar si prin cel mai mic detaliu.. Actiunile noastre au un sens..lucrurile care vin din exterior vin si ele insotite de un sens. Sensul nu il stii, bineinteles..dar te incalzeste gandul ca exista ..ca e mai presus de tine...te face sa suporti esecurile mai usor..."asa a fost sa fie" suna mai rezonabil decat "de ce a fost asa??" Deci..cum spuneam ..crezand ca totul are sens..subscrii la o viata mai linistita dupa parerea mea. Explicatia aceasta fiind facuta cat mai simplu cu putiinta..si luand in considerare cazul cel mai bun, fiindca mai exista si situatia in care crezand ca totul are un sens..deja stabilit ..te plafonezi..si accepti lucrurile asa cum vin..devenind un spectator..devenind omul din culise la spectacolul vietii..

Mai exista optiunea unei lipse complete de sens...si atunci cuvantul sens a fost inventat degeaba. Uneori lucrurile par a se intampla haotic...pe principiul "o intamplare e un zar"... Si uneori lipsa unui sens pare a avea mai mult sens decar existenta lui.

Acum trec printr-o perioada in care mi se pare ca totul are un sens. Nu pot sa explic de ce, dar asa simt. Lucrurile se intampla in asa fel..incat uneori raman uimita. Sunt atatea mecanisme...ce stau in spatele unei simple intamplari..incat daca ajungi sa le poti descoperii..nu ai cum sa nu ramai uimit. Nu stiu daca lucrurile au un sens by default sau noi le atribuim sensuri prin gandurile si actiunile noastre. Adik..notiunea de sens o presupun adevarata...exista un sens. Dar nu stiu daca exista unul general..care coreleaza toate lucrurile...ceva mai departe de noi..sau noi putem oferii sensuri lucrurilor..si astfel ele incep sa se puna in miscare. Oare ambele sunt adevarate?

Coincidenta sau destin?

Oare? (part 1)

Mereu am oscilat intre 2 credinte : aceea ca totul in viata se intampla cu un scop, toate actiunile noastre si lucruile exterioare noua avand un sens care cuprinde totul si coreleaza totul si aceea conform careia totul se intampla haotic, ca fiecare lucru nu reprezinta decat un accident al existentei, o frimitura de viata rasfirata in timp si ca nimic nu are nici o importanta decat pentru noi..ca nu exista un sens... Nu m-am decis pe care din ele sa o cred, desi le-am adoptat pe ambele de nenumarate ori.
Amandoua par valide...amadoua au sens, sau nu :)

Nimic important

Simt ca stiu tot ce e de stiut. Am batatorit mii de drumuri...am cautat mii de cai si am gasit aceleasi raspunsuri. Raspunsurile sunt simple si putine...dar nimeni nu vrea sa le vada. Toti ne invartim in jurul lor..si totusi le ocolim cu strasnicie. Totul e fals..si ne ancoram in fals..fiindca e comod. Oamenii se tem sa se arate pe ei insisi...se tem de suferinta..si totusi evitand suferintele nu faci decat sa dai nas in nas cu ele de fiecare data. Recunosc ca ma simt infranta. Si mai recunosc ca mi-am pierdut puterile in incercarea de a crede pana in panzele albe ca exista bunatate si sentimente frumoase.

A pierde sau nu

"Exista lucruri pe care le poti avea doar daca stai departe de ele. Facand greseala sa le cauti, le pierzi"

Octavian Paler

Nimicurile mari

Noi ..si tot ce vedem in jur...suntem energie pura..Tot absolut tot ce vedem noi, nu este decat energie.. Iar noi oamenii fiindca am fost dotati cu acel ceva minunat care ne-a facut sa ne departam de la forma bruta de materie vie si ne-a inzestrat cu o minte sclipitoare, avem posibilitatea de a modela lumea din jur, asa cum am si facut-o.
Lumea nu exista..mai mult decat o lasam noi sa existe. Si degeaba oamenii se plang de lumea in care traiesc..acea lume este si a lor fiindca ei o lasa sa fie. Nu iti spune nimeni..iata aceasta lume rea si plina de amaraciune este lumea ta. NU. Lumea ta este exact bucata ta de realitate, buna ..rea..asta decizi tu. Tu ti-o creezi dupa bunul plac. Cum unii oameni ajung sa se planga datorita faptului ca duc o viata imposibila...acest lucru nu se intampla decat fiindca ei au ales asta. Fiindca ei decid sa creada ca viata lor este intradevar o viata grea. Fiindca oameni se uita in jurul lor si la un moment dat decid ca lucrurile materiale sunt cele ce le aduc fericirea...Daca te cramponezi intr-o idee ca asta...ti-ai garantat o viata plina de stres si regrete.
Mie mi se pare chiar nostim..sa alerg dupa lucruri materiale, fiindca stiu ca adevaratele minunatii ale vietii vin doar din interiorul nostru. Noi avem o asemenea capacitate de a ne face fericiti...dar din pacate e mult mai usor probabil sa incerci sa modelezi lumea din jur decat sa incerci sa te modelezi pe tine.
Daca i-as spune acum cuiva sa se opreasca in loc, sa respire usor..sa-si modereze pasii..si sa priveasca cu adevarat la viata sa...sa-si dea seama ca(,) cu o imbratisare poti oferii mai multa caldura si fericire decat cu orice alt cadou...ca atat de simplu este, imi va spune ca nu. Ca nu stiu despre ce vorbesc..ca in "viata reala" lucrurile nu sunt chiar asa.
Mi se pare ca noi oamenii alergam de multe ori dupa lucruri complicate, nu stiu..poate asta este firea noastra. Dar uneori lucrurile nu sunt atat de complicate. Un cuvant...o privire sau o imbratisare la momentul potrivit poate modela vieti..poate schimba universuri.

Lume noua

Imi voi crea o sfera si ma voi muta in ea. O lume fara colturi si fara ascutisuri. O voi vindeca de cuvinte.. si o voi inzestra cu liniste. Apoi sentimentele..vor ramane in starea cea mai pura, nepatate de cuvinte...nepatate de uman.. vor ramane trupuri ale fiintei ce nu suntem, trupuri ce zac tot timpul in noi...si cel mai adesea mor in singuratate..odata cu noi. Urasc cuvintele...fiindca pateaza iubirea de uman.