Ganduri de seara..2

As vrea sa scriu ceva frumos, ceva care sa releve macar putin din minunatiile lumii, din micile minunatii care isi fac loc in lume. Dar iar imi simt gandurile adormite sau raspandite cine stie unde. Acum nu ma gandesc decat la frumusetea inexplicabila a serilor de iarna, a forfotei dinainte de craciun, a gerului si a fulgilor mari leganandu-se sub lumina galbena a felinarelor de pe strada, acea lumina care imi place atat de mult. Fiecare anotimp are ceva care ma incanta in mod deosebit, dar iarna ma bucur cel mai mult de plimbarile singuratice si de ceata. Imi place sa observ oamenii mai ales in zilele premergatoare craciunului. Sa ma uit cum se strang, cum forfota..cum susotesc si grabesc pasi, si misuna, si strang lucruri si fac mici planuri, imi place sa ma plimb printre ei..si sa-i privesc. Atunci, in acele momente, ma bucur asa de mult de ei. Imi place fiindca chiar daca pare deja o sarbatoare ce si-a pierdut semnificatia, cumva exista ceva in aer...in apropierea craciunului. Chiar daca poate oamenii sunt superficiali sau reci sau fricosi, atunci in acele momente sunt mai bucurorsi, mai sinceri si mai calzi. Cumva in zilele acelea dinainte de craciun se simte o bucurie in aer, care chiar daca nu este a mea mereu, ma bucura si ma incanta. Si toti par mai voiosi, mai imbujorati, mai energici, mai deschisi. Astept iar serile de iarna, si regret ca in aceasta toamna nu m-am putut bucura ca de obicei, fiindca toamna care imi placea a disparut atat de repede incat nici nu am apucat sa ma bucur de ea.