Ganduri de seara..2

As vrea sa scriu ceva frumos, ceva care sa releve macar putin din minunatiile lumii, din micile minunatii care isi fac loc in lume. Dar iar imi simt gandurile adormite sau raspandite cine stie unde. Acum nu ma gandesc decat la frumusetea inexplicabila a serilor de iarna, a forfotei dinainte de craciun, a gerului si a fulgilor mari leganandu-se sub lumina galbena a felinarelor de pe strada, acea lumina care imi place atat de mult. Fiecare anotimp are ceva care ma incanta in mod deosebit, dar iarna ma bucur cel mai mult de plimbarile singuratice si de ceata. Imi place sa observ oamenii mai ales in zilele premergatoare craciunului. Sa ma uit cum se strang, cum forfota..cum susotesc si grabesc pasi, si misuna, si strang lucruri si fac mici planuri, imi place sa ma plimb printre ei..si sa-i privesc. Atunci, in acele momente, ma bucur asa de mult de ei. Imi place fiindca chiar daca pare deja o sarbatoare ce si-a pierdut semnificatia, cumva exista ceva in aer...in apropierea craciunului. Chiar daca poate oamenii sunt superficiali sau reci sau fricosi, atunci in acele momente sunt mai bucurorsi, mai sinceri si mai calzi. Cumva in zilele acelea dinainte de craciun se simte o bucurie in aer, care chiar daca nu este a mea mereu, ma bucura si ma incanta. Si toti par mai voiosi, mai imbujorati, mai energici, mai deschisi. Astept iar serile de iarna, si regret ca in aceasta toamna nu m-am putut bucura ca de obicei, fiindca toamna care imi placea a disparut atat de repede incat nici nu am apucat sa ma bucur de ea.

Doar putin..

Toate lucrurile vin la timpul lor. Se poate sa iti doresti ceva, dar sa nu fi pregatit pentru el si atunci lucrul acela va aparea, dar atunci cand il vei putea primi. In univers nu exista timp, doar oamenii stiu ce este timpul. Atunci cand iti doresti ceva, trebuie doar sa inveti un singur lucru : sa ti-l doresti cu inima deschisa si straina de orice urma de dorinta egoista. Atunci cand noi vrem un lucru, ca sa fie al nostru, atunci nu va fi. Trebuie sa stim sa ne dorim lucrurile din jur, dar sa le lasam libertatea de a fi ele insele ceea ce sunt si de a nu le atribui personalitatii noastre. Fiindca de cele mai multe ori, dorintele noastre sunt dorinte egoiste, dorinte ce provin din o anumita necesitate personala pe care o vrem satisfacuta. Lucrurile rar vin in forma asta. De asta de multe ori oamenii se aud spunand ca lucrurile bune vin cand nu te astepti. Fiindca atunci cand nu te astepti, te-ai indepartat de obsesia de a poseda lucrul respectiv, iar dorinta ta ramanand o dorinta in stare pura, dezbracata de alte interese se poate concretiza. Lucrurile frumoase le putem primii doar cand suntem cu inima deschisa, sau atunci cand ni le dorim intr-un sens frumos si nu vrem ca lucrul in sine sa deserveasca nevoilor sau personalitatii noastre. Orice gand bun se concretizeaza intr-un lucru bun, iar orice gand de alta natura se va concretiza in natura gandului respectiv, chiar daca nu pare asa la inceput.

Ganduri de seara..

As vrea sa scriu ceva, dar nu stiu ce. Parca nu mai exista un inceput si nici un sfarsit. Uneori simt ca am trait o vesnicie, si alteori simt ca nu o sa am timp sa fac tot ce imi doresc intr-un timp atat de scurt, precum lungimea unei vieti.

Intre timp mi-am dat seama ca exista un destin, dar acest destin nu traseaza decat o misiune pe care o ai de indeplinit. Restul depinde de tine. Nu exista nimic scris, cred ca exista doar anumite lucruri si oameni care te pot ajuta sa te intersectezi din ce in ce mai mult cu drumul tau. Defapt, doar oameni...fiindca ei determina restul lucrurilor. Dar aceste lucruri care se intampla si oameni care apar, trebuie sa le descoperi, trebuie sa iti dai seama cand rolul cuiva a inceput si cand a luat sfarsit si sa nu incerci sa te prinzi inutil de ceva ce si-a terminat rolul in viata ta si te-a invatat ceea ce era de invatat. Tocmai de asta trebuie sa inveti sa inveti. Trebuie sa inveti sa indentifici ceea ce ai invatat, ca sa poti sa fi recunoscator si sa pleci mai departe in calatoria ta. Desi sunt unele lucruri care nu termina sa te invete ceva, precum si oameni la fel. Si atunci cand descoperi astfel de oameni este bine sa fii constient de asta si sa ii pastrezi langa tine pt totdeauna. Oricum in teoria mea, asemenea oameni care se gasesc si intre care exista un schimb continuu de experiente si cunostiinta, raman adesea apropiati, chiar daca poate nu fizic.

Mi se pare de exemplu, ca fiecare om pe care il intalnim are sa ne invete ceva, are sa ne dea ceva. Si pana cand nu invatam acel ceva de la el, acel om se va tot perinda prin viata noastra, pana cand isi va indeplini misiunea. Si sunt oameni, cum am spus mai sus, care au tot timpul ceva sa ne dea, sau sa primeasca de la noi, iar acei oameni sunt cei pe care ii avem in jurul nostru sau care nu dispar practic niciodata din viata noastra. Nu cred ca persoanele din jurul nostru, nu au un sens pentru a exista acolo. Au in mod cert un sens si mi se pare foarte interesant sa stiu asta si astfel ajung sa ma bucur atat de mult de toti cei din jurul meu, si uneori simt ca ii iubesc cu adevarat pe toti. Ca i-as putea lua in brate si sa le spun cat de fericita sunt ca sunt acolo.