Dilema lui Mos Craciun

Cand eram mica si se apropia craciunul, asteptam dimineata de Craciun cu multa emotie si nerabdare. Si mereu ma pregateam dinainte cu ceva timp de mult asteptata venire a mosului. Mama ne invatase ca trebuie sa ne culcam devreme pentru ca mosul sa vina si ca daca ne prinde treji nu ne va mai aduce nimic. Asa ca ma culcam mereu devreme..si incercam sa pot sa adorm desi imi venea greu pentru ca eram nerabdatoare.

Mai apoi cand copii au inceput sa povesteasca ca nu ar exista Mos Craciun, nu am crezut din prima, dar in anul acela...nu m-am mai culcat, si am stat treaza cam pana pe la 4 dimineata cand am auzit-o pe mama fosnind prin casa. Mi-a parut asa rau :)

Si aseara ma gandeam la dilema asta. Oare este mai ok sa-i spui copilului ca nu exista Mos Craciun ca sa-l scutesti de o deceptie, sau sa il faci sa creada in povesti si sa-i daruiesti o copilarie plina de farmec, asigurandu-i in acelasi timp o deceptie? Oare ce e mai ok, o minciuna frumoasa care se termina printr-o deceptie, sau o realitate normala, sigura, care te scuteste de tristeti dar si de vise?