O zi de primavara

Ce dupa-amiaza frumoasa am avut azi. Am iesit sa ma plimb..in anonimat pe strazi. Am pasit alene pe cararile din bucuresti ...iar atmosfera era de vis. Un cer mare si rosu...cu dungi de frisca colorata...acoperea forfota "metropolei" . O dupa-amiaza tipica ..as fi spus in oricare alta zi..dar nu azi. Azi lumea din jur ma fascina. Si eram fericita din senin ...numai privind in jur..lucruri marunte ..dar ma faceau sa zambesc teribil. Masinile claxonau..si oamenii forfotau in jur...iar eu imi leganam alene picioarele prin centrul vechi al bucurestiului.
Reclamele imi faceau cu ochiul, cafenelele singuratice imi spuneau pe nume...iar pensulele si culorile din curtea hanului cu tei mi-au pictat in minte un tablou. Ma leganam pe doua picioare...atingand din cand in cand cate un perete..ce imi atragea atentia, sau un lemn... .Nu mai tineam cont de strazile pe care mergeam..si am decis sa ma pierd prin ele... Mergeam si admiram..mai mult cu ochii pe sus..
La un moment dat am ajus la o carare aflata in sapaturi arheologice din cate stiu...era atat de lunga..si avea un mic culoar de lemn construit de-a lungul ei..sa te calazuiasca pana la capat. Nu era nici picior de om pe acolo..asa ca n-am ezitat sa ma aventurez. :) A fost super..am mers ceva drum..contempland cafenele lipsite de oameni, datorita lipsei accesului la acea strada..si barmani cu figuri triste,obositi..fumand cate o tigara pe scaunele oamenilor lipsa, un teatru vechi..si cel mai tare...magazine al caror nume era scris cu litere dinacelea mari si vechi si cubice..ce imi plac la nebunie. La un moment dat m-am oprit..fiindca am ajuns intr-un loc de vis. Eram in mijlocul bucurestiului ..si totusi domnea linistea in jur. Nu se auzea nimic...desi nu eram foarte departe de calea victoriei...decat catecul minunat al unei pasari ce se odihnea in copacul din fata mea. Cerul era portocaliu...si m-am simtit extrem de linistita si fericita doar prin simplul fapt ca ma aflam acolo. Am inchis ochii, am respirat adanc ...si am zambit. Am urmat intr-un final calea de lemn pe care ma aflam..si am ajuns la unirea. N-am uitat momentul.
Si m-am pierdut iar prin oameni grabiti..prin mii de soapte si vorbe si strigate..si claxoane..dar eu parca pluteam..si fiecare amanunt marunt..mi se parea un deliciu..ce-l savuram singura. Acoperisurile caselor vechi invelite in rosu cerului..ferestre mistice , miresme florale si primavaratice ce m-au invaluit mult dupa caderea serii. Imi place sa ma plimb singura..sa ma pierd printre strazi si oameni..