Cautare..

Seringa de-adevar, e-n cufarul bunicii, o geana las sa cada, sa-mi caute indicii, o cale nestiuta, sa-mi fie licurita, sa dorm cand o gasesc, s-o descopar adormita, sa-i dau forma cu pasi grei, si culoare cu ochii mei, sa-i ridic capul in palme, si s-o intreb de ce mai doarme...

Vine toamna...

Se apropie toamna...si visele mele vor curge din nou, si vor umple iar cufere vechi, si pagini si imagini din copilarie. Toamna are un gust propriu, o melacolie mai dulce decat orice, stari de visare incununate de o ceasca mare de ceai, muzica tacuta si un palton gros cu guler mare. Si multe, multe frunze...si multa, multa ploaie...si multa, multa tristete..si multa, multa bucurie. Cand vine toamna petrec lumea cu ochii limpezi, cu sufletul mic si cald, si fericit. cand vine toamna adorm visand la monstrii si la zane. Cand vine toamna ma trezesc cu o felie de gem si ceai. Cand vine toamna imi lipesc culori pe chip de pe aleile cu castani (din cismigiu), si apoi cand ajung acasa le las sa se odihneasca pe foi albe de hartie. Acum ca a venit toamna voi merge sa vizitez orase sub fosnetul placut al frunzelor, si ma voi ascunde printre ziduri vechi si colorate, alei pavate cu pietre mari si ferestre cu flori. Acum ca a venit toamna pot visa din nou ...

Nichita Stanescu - catre Galacteea

" Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe care mi-l plec în fata ta si mã rog de tine,
naste-mã. Naste-mã. "


As putea citii aceasta poezie de mii de ori si tot nu ar inceta sa ma uimeasca...

Ganduri ..

Uneori e nevoie sa pierzi ceva ca sa realizezi ce mult valoareaza.

De ce oare lucrurile isi pierd valoarea atat de usor ? De ce avem nevoie constant de o recalibrare a valorilor? De ce nu suntem constanti in sentimente? Cand detinem un lucru tot timpul ajungem sa-i subminam valoarea, iar cand il pierdem il vedem ca fiind extrem de necesar. Cred ca totul se rezuma intr-o caracteristica umana esentiala, aceea de a fi fiinte intr-o continua evolutie. Pasim trepte constant si nu ne oprim niciodata. Atunci cand am obtinut ceva pentru care am luptat, ne bucuram si trecem la urmatorul scop, urmatoarea tinta. Din pacate pe cat de inaltatoare este aceasta trasatura pe atat poate fi de distructiva...trebuie sa existe un echilibru genial si o tarie in gandire pentru a putea avea ochi pentru toate situatiile care apar, pentru fiecare situatie noua prin care vrei sa treci si pentru fiecare lucru vechi pe care prin purtarea ta nu vrei sa-l neglijezi. Ceea ce este aproape imposibil de realizat....... sau nu ?

O intrebare

Deci pana la urma cum ramane ? Ce suntem sau ce vrem sa fim ? pentru ce luptam azi?

Asta este intrebarea : pt ce lupti azi ?

Chiar ma gandeam zilele astea ca suntem atat de incarcerati ...atat de lipsiti de libertate incat nici nu ne putem imagina. Cred ca asa va fi mereu. Asta ne este lumea. Unii tot timpul vor suprima libertatea altora, oricand..oricum. Daca mai demult suprimarea libertatii se realiza pe cai directe..si ti se spunea in fata : nu esti liber, iti vei supune fiinta dorintelor mele, acum se abordeaza o tactica mai subtila..dar la fel de violenta si cu rezultate similare. Ti se lasa impresia de libertate, ti se spune prin toate caile cu putiinta ca esti liber, ca traiesti intr-o tara si lume libera, dar daca privesti cu atentie in jur ai sa incepi sa vezi...libertatea umana este o iluzie. Suntem prinsi zi de zi in mintile noastre, in ideea de lume si viata creata de altii pentru noi. Totul este greu, si totul te imbie sa te chinui pentru a-ti crea o viata. Te inrobezi la un "job" pentru a-ti asigura un "trai decent",o "viata confortabila" sau o viata pur si simplu. Iar jobul iti ocupa toata ziua. Seara frant de oboseala iti misti picioarele agale spre scara blocului, ajungi in casa, faci un dus, si ostenit te predai calculatorului/televizorului. Te pierzi intr-o lume de vis ce nu exista dar iti lasa iluzia si gustul dulce al realitatii. Cand vrei sa faci ceva diferit iesi la o bere cu amicii unde discuti tot de job sau de calculator. Si tu ? Unde ramai in toate astea ? Unde ne este spiritul ? Unde suntem tinuti captivi ? Un ochi deschis ar fi de ajuns...

Scrisoare dintr-o transee planetara

"Din ochi îmi curge un poem,
eu sunt, tu esti, noi nu sântem,
între noi doi mai e un geam:
eu sunt, tu esti, noi nu eram,
între noi doi mai e un gând,
ceasul ofta suav trecând,
clipa în clipa se facea,
era un timp si nu era..."


fragment din :
Scrisoare dintr-o transee planetara , de Constantin Lamureanu

Am devenit un infractor

Este incredibil acest sistem !!
Intr-o zi frumoasa in care ma intorceam acasa cu acest bun mirobolant al statului denumit autobuz (139 pt cunoscatori), fericirea mea mi-a fost dintr-o data zdruncianata de un nenea serios, cu burta ce-i drept un pic peste limita suportabila a curelei, cu o mica sepcalie asezata la loc de cinste, care ma intreaba scurt si gros : abonament sau bilet aveti?
Ca un cetatean contiincios ce sunt stiam cu siguranta ca da, spre nemultumirea lui chiar aveam abonament si voi iesii invingatoare din aceasta confruntare tacita. Din pacate exact in ziua cu pricina, ii lasasem obiectul pretios surorii mele pentru a se putea deplasa si ea in voia ei prin acest sistem dragut de bunuri miscatoare. Bineinteles, nenea nu ma credea ca eu chiar detin un asa obiect minunat si insista sa declare in scris acest lucru. Eu l-am asigurat ca nu e necesar sa-si consume din super puterile sale pentru mine, dar daca insista il pot lasa sa o faca. Vroiam sa vad un zambet pe o fata asa morocanoasa. Cum nenea devenea din ce in ce mai fericit am zis...inca o zi, inca un om fericit..deci super.
Ajunsa acasa cu un mic artifcat de hartie subtire si hieroglife ciudate, am decis sa combat acest sistem. Si da, m-am dus pana la sediul dragei regii autonome de transport bucuresti, si am aratat pretiosul meu abonament, valabil la data curenta, si dupa mii de copii la tot ce se putea face o copie, am reusit sa intocmesc o cerere de anulare a pretioasului document primit cadou. Doamna dragutza de la ghiseu m-a asigurat ca e deja o problema uitata si ca un cetatean onorabil ce sunt nu voi fi pusa in situatia stanjenitoare de a platii acea suma modica :)

- 3 zile dupa. Primesc hartia scrisa de nene acasa.
- 1 saptamana dupa. Primesc o instiintare de la judecatorie, conform careia mi se anunta ca au luat la cunostiinta cererea mea.
- 2 saptamani dupa. Primesc o instiintare de la judecatorie ca au inaintat cererea mea spre rezolvare.
- 1 luna dupa. Primesc o instiintare de la judecatorie ca cererea mea a fost rezolvata.
- Azi. 2 luni dupa. Primesc o citatie de la judecatorie, in care mi se cere sa ma prezint in instanta


Deci dap, stiam ca pot !! Planul a functionat perfect !!



(Acum pot pune si asta pe lista mea cu things to do before you die :p)

Desen prost

Hmm..uneori e ciudat. Am 22 de ani. Desenul lor ma indruma pe o cale ciudata..."Alegeti un drum"..Care drum? "Tb sa ai un drum..asa merg lucrurile!" Dar...dar..in universul meu nu exista reguli..exista doar forme,sentimente...si culori. Ce sa fac? "Esti imatura, si naiva...unde iti este gandul ?"
Nu ma pot decide...nu vreau sa imi pierd zilele incercand sa fac rost de aceasta idee numita "bani". Vreau sa ma bucur de tot ce am in jur..vreau sa pot descoperii lucrurile mici..ca si pana acum..sa am timp si ochi pentru ele..mi-e frica de un angajament cu lumea... Cred ca incep sa-mi dau seama..ca nu sunt facuta sa fiu tinuta in loc..nu pot fi tintuita intr-o idee..intr-un loc..vreau sa fiu mereu libera ca si acum..sa nu depind de nimic..si nimic sa nu depinda de mine...sa pot fugii cand vreau..spre oriunde..sa ma pot ghida doar pe visele mele..Cred ca ma fac inventator..si voi inventa o alta lume..gata..acum veti stii. Cand veti vedea brevetata noua mea inventie sa nu va mirati !

Oftare...

Unde este cerul meu frumos, si paturicea mea...si bucata mea de camp imens cu miros de iarba si flori? Ma simt inchisa intre ziduri..nu mai suport orasul, vreau sa fug. Simt nevoia sa plec undeva departe, unde sa nu ma stie nimeni, unde sa-mi pot lasa gandurile sa se odihneasca, gandurile mele prinse intre acesti pereti. Sa ma umplu cu lucruri simple...Sa ma odihnesc la umbra unui pom, sa ma joc cu gazele minuscule din jur...si sa adorm pe un pridvor vechi de lemn, la acoperisul miresmelor imbietoare ale noptii, si la bunavointa greierilor .Unde este cerul meu cu stele ? ...

Fara cuvinte

Celelalte cuvinte - Fara cuvinte

Ca un paienjenis tacerea se intinde prin unghere
Cateva raze mai clipesc stinghere prin unghere
Si iata visul vine pe furis
SI intra in odaia mea tiptil ca un copil
Pe la fereastra
Ca un batran cantand din flaut
Trece.. vantul rece
Cu atatea vise in traista lui albastra
Tacere... ochii zilei s-au inchis
In seara asta ce mai spui tu vis??..
Te ascult vorbeste-mi....dar incet, incet si mult
Si vorba ta sa semene tacere ....

What whould you want to do before you die?

Viata este prea scurta, pentru a o trai tot timpul cu regrete, tot timpul analizand doar lucrurile ce iti lipsesc. Gandeste-te mai bine la lucrurile pe care le ai..si sigur le ignori ..la oamenii care iti zambesc, si pe care nu ii observi, la toate nimicurile frumoase care isi fac loc in viata ta.


Daca ai mai avea doar o zi de trait ...ce ai face?

Jocul

Si ce ar fi daca nu ar fi asa ? Inventeaza tu un joc..iar eu il voi crede ca fiind real. Creaza-ti noi dimensiuni in jurul meu...iar eu imi voi crea cate o fiinta pentru fiecare. Jocul ar putea fi oricare. Am putea spune...iata 2 cirese. Daca vei putea ghicii in care ma gasesc ... atunci te voi cauta si eu.
Dar nu te oprii acum .. continua sa tii ochii inchisi ..mai lasa-mi 2 minute. Sa te retin cu o poveste?
Spune-i rosu..si va fi rosu ...spune-i cer si cer va fi ...spune-i oricum sau nu-i spune deloc ..caci oricum exista. Nu intelegi nu ? Mai asteapta...

Humpty Dumpty era un profet :)

Humpty Dumpty sat on a wall.
Humpty Dumpty had a great fall.
All the king's horses and all the king's men.
Couldn't put Humpty together again.

"In orice caz oul se marea si se tot marea si capata o infatisare tot mai omeneasca; Cand s-a apropiat la cativa metrii de el, Alice a vazut ca avea doi ochi, si un nas si o gura si cand a venit chiar langa el si-a dat seama clar ca era chiar Humpty Dumpty in persoana.
Aceasta statea cu picioarele incrucisate,ca un turc, in varful unui zid inalt, atat de ingust, incat Alice se intreba cum de isi poate mentine echilibrul. [...]

-Poate n-ai sa mai cunosti niciodata altul ca mine, si ca sa-ti dovedesc ca nu sunt ingamfat , poti sa-mi strangi mana. Si a ranjit cu gura pana la urechi, inclinandu-se in fata (gata, gata sa cada) si oferindu-i lui Alice mana lui. Alice l-a privit usor ingrijorata cand i-a luat mana.
"Daca mai zambeste mult,si-a spus ea, colturile gurii s-ar putea sa i se intalneasca in spate, la ceafa, si atunci nu stiu ce s-ar putea intampla cu capul lui! Mi-e teama ca s-ar putea sa-i cada." [...]
-Ce brau frumos ai! a observat Alice. Sau, s-a corectat ea dupa o clipa de gandire, am vrut sa spun ca ai o cravata frumoasa, nu un brau..te rog sa ma scuzi, a adaugat ea, pentru ca Humpty Dumpty parea ofensat.[...]
-E o cravata, fetitzo, si inca una foarte frumoasa, asa cum ai spus si tu. Am primit-o cadou de la Regele si Regina Alba. Intelegi ?
-Zau? s-a mirat Alice,bucuroasa ca pana la urma alesese un subiect bun.
-Da, ei mi-au dat-o, a continuat Humpty Dumpty ingandurat, punanadu-si un genunchi peste celalalt si inconjurandu-l cu bratele, ei mi-au dat-o cadou pentru ziua mea de ne-nastere.
-Scuza-ma! a rostit Alice cu un aer uluit, convinsa ca nu a inteles bine.
-N-ai de ce sa-ti ceri scuze, nu m-ai jignit.
-Vreau sa spun, ce inseamna un dar pentru ziua de ne-nastere?
-Fireste, un dar care ti se face cand nu e ziua ta de nastere.
Alice a ramas putin pe ganduri.
-Eu prefer darurile facute de ziua de nastere, a spus pana la urma.
-Habar n-ai ce vorbesti ! Cate zile sunt intr-un an ?
-Trei sute saizeci si cinci.
-Si cate zile de nastere ai intr-un an ?
-Una.
-Daca scazi una din trei sute saizeci si cinci cat ramane?
-Trei sute saizeci si patru, desigur.
Humpty Dumpty nu parea prea sigur:
-As prefera sa vad calculul asta scris pe hartie.
Alice nu si-a putut impiedica un zambet cand si-a scos caietul de note si a facut operatia matematica.
365 - 1 = 364
Humpty DUmpty a luat caietul si l-a studiat atent.
-Pare un calcul corect, a inceput el.
-Dar tii caietul pe dos, cu susul in jos.
-Ai dreptate, a raspuns el vesel, cand Alice i l-a intors. Dar asa cum spuneam, pare un calcul corect, desi n-am timp acuma sa-l verific si deci, conform acestui calcul, exista trei sute saizeci si patru de zile de daruri de ne-nastere.
-Asa e !
-Si o singura zi de daruri de nastere. Spre gloria ta !
-Nu inteleg ce vrei sa spui prin "glorie".
Humpty Dumpty a zambit dispretuitor:
-Bineinteles ca nu intelegi - pana cand n-am sa-ti explic. Am vrut sa spun ca ti-am adus un argument zdrobitor.
-Dar "glorie" nu inseamna "argument zdrobitor", a obiectat Alice.
-Cand eu folosesc un cuvant, a replicat Humpty Dumpty pe un ton inciudat, cuvantul acela inseamna ceea ce vreau eu sa insemne, nici mai mult, nici mai putin.
-Se pune intrebarea daca poti da cuvintelor atatea alte intelesuri, a spus ALice.
- Se pune intrebarea care din intelesuri este cel mai tare, a raspuns Humpty Dumpty.
Alice era atat de uimita, incat nu a putut scoate o vorba; dupa cateva momente , Humpty Dumpty a reluat:
- Cuvintele au temperamentul lor, mai cu seama, verbele-verbele sunt cele mai tantose; cu adjectivele poti face ce vrei, sunt maleabile, dar cu verbele, nu - oricum eu reusesc sa le manuiesc pe toate! Impenetrabilitate! Asta am de spus.
-Esti bun sa-mi explici ce inseamna asta?
-Ei acum vorbesti ca un copil cu mintea la cap, i-a raspuns el cu o mutra satisfacuta. Prin "impenetrabilitate" am vrut sa spun ca am discutat destul despre subiectiul acesta si ca n-ar strica sa-mi spui ce ai de gand sa faci in continuare, ca doar n-ai sa ramai aici tot restul vietii tale.
-Sunt cam multe intelesuri pentru un singur cuvant, a observat Alice pe un ton meditativ.
-Cand fac un cuvant sa lucreze in plus, asa ca asta, ii platesc ore suplimetare, a afirmat Humpty Dumpty.
-O! A exclamat Alice.
-Ar trebui sa le vezi cum vin buluc la mine in serile de sambata, a adaugat el, clatinandu-si capul dintr-o parte in alta; vin sa-si incaseze leafa, stii.[...]
A urmat o lunga pauza.
-Asta-i tot? a intrebat Alice cu oarecare fereala.
-Asta-i tot. La revedere, a raspuns.
O despartire cam brusc, a gandit ea, dar dupa o atitudine atat de categorica, trebuia sa plece, ar fi fost lipsit de bun simt sa mai ramana. Asa incat s-a ridicat si i-a intins mana:
-La revedere,pana cand ne vom intalnii din nou, a spus ea cu o veselie fortata in glas.
-Daca ne-am intalnii din nou, nu te-as recunoaste, a raspuns el pe un ton nemultumit, intinzandu-i un deget ca sa i-l stranga; arati aidoma, leit, cu toti ceilalti oameni.
-In general oamenii se deosebesc dupa fata, a remarcat Alice.
-Tocmai de asta ma plang si eu. Fata ta seamana leit cu fetele tuturor celorlalti . Toti la fel.
Alice a mai asteptat un minut sa vada daca mai spune ceva, dar cum nu si-a mai deschis ochii si nu i-a mai dat nici o atentie, i-a spus inca o data "La revedere", si, neprimind nici un raspuns, a plecat in tacere; dar in timp ce mergea nu s-a putut impiedica sa-si spuna : "Dintre toti oamenii nesatisfacatori (a repetat adjectivul cu glas tare, pentru ca-i facea placere sa rosteasca un cuvant atat de lung), dintre toti oamenii nesatisfacatori pe care i-am cunoscut vreodata ..." nu a apucat sa termine fraza pentru ca in momentul acela o bufnitura puternica a zgaltait padurea de la un capat la altul. "

Prietenie prietenie :)

Unii oameni mari au spus ca prietenii sunt comoara adevarata a vietii. Sunt total de acord ... va las cateva citate celebre care mi-au placut si un mic desen personal inchinat acestei comori.

"Prietenia se masoara in amintiri, voie buna, liniste si iubire" Stuart si Linda Macfarlane

"Vedem prin ochii lor ca si cum ar fi ai nostrii. Ascultam mai profund, exploram o tara pe care n-am mai cunoscut-o. Avem nevoie de grija si bunatatea lor - si suntem incantati sa descoperim ca si ei au nevoie de noi" Charlotte Gray

"Cand doi oameni sunt aidoma in adancul sufletului, forta lor o depaseste pe cea a fierului sau a bronzului. Iar cand doi oameni privesc unul in sufletul celuilalt ca-ntr-o oglinda, intelegandu-se,cuvintele lor sunt suave si patrunzatoare precum mireasma orhideelor." Confucius (551 i.Hr - 479 i.Hr)

"Oriunde ai fi prietenii sunt cei care reprezinta lumea ta" William James (1842 - 1910)

"Adevarata prietenie este atunci cand doi prieteni, fara sa-si spuna vreun cuvant,pot fi fericiti doar pentru ca sunt impreuna" Georg Ebers (1837 - 1898)

"Tacerile si distantele sunt tesute in textura oricarei prietenii adevarate" Robert Israeloff

"Walking with a friend in the dark is better then walking alone in the light" Helen Keller

Fals

Fals

Falsul are ceva firesc in el,

ceva ce-i da savoare, tu insa

existi.

Te simt aproape,

dar ma simt departe,

fiindca

percep doza de nefiresc

in tine.

Ne zbatem pentru aparente,

tu stii ca eu ma fac ca inteleg.

Si ne privim falsi astazi,

ca doi straini,

ca ochii care nu s-au vazut niciodata.

(Lucian Valeriu Hetco)

Hamsterii nu sunt nebuni

Chiar asa ..
In seara asta am iesit cu bunul meu prieten Shile la o mica plimbare cu vrum-vrum-ul.Si cum era firesc am dat si peste parcul Sebastian (care acum este in renovare). Era noapte ...lumina in parc mai deloc..si normal ca ne-am gandit de ce nu ? Super tare..am ajuns in mijloc..si era un fel de poteca in forma de cerc. "Haha...hai sa ne intrecem!" Cred ca ne-am invartit vreo 20 min in cerc..si nu ne-am plictisit...ba chiar eram din ce in ce mai incantati :D La un moment dat..ne plimbam chiar ranjind intr-una ..si eram vizibili foarte multumiti de aceasta activitate."Ce instinct de hamsteri avem ! i-am spus" :p


o sa ma mai duc si maine :p

Nepasare ...traiti voi acolo..

Urasc totul in jur..cand vad ceva de genu asta...si incepe sa nu-mi mai pese de nimic...ii urasc pe toti pentru cateva momente..si pe mine inclusiv..pt ca port numele lor..de om imbecil...cum se poate?? :(((((
Ce lume am creat ?? Cine suntem ?? De ce nu vreti sa deschideti ochii ?? De ce asa ???
http://www.youtube.com/watch?v=nQ6qDQUVNdw

Iulia Gusatu

Am asistat nu de mult la un concert folk Iulia Gusatu. O tanara de doar 21 ani din Galati cu o voce extraordinara. Iulia nu este o romantica insa isi alege melodiile astfel incat te emotioneaza chiar daca nu vrei sa recunosti. Majoritatea versurilor ce compun melodiile sale sunt inspirate din poezii. Pe mine personal m-a impresionat profund prin vocea si spiritul ei.

Iulia Gusatu - Vremea

Staying out..

Sometimes we put up walls.
Not to keep people out,
but to see who cares enough
to knock them down.















Acesta este una din ultimile mele lucrari. Sunt super multumita de cum a iesit. :D
O puteti gasii si aici

O zi de primavara

Ce dupa-amiaza frumoasa am avut azi. Am iesit sa ma plimb..in anonimat pe strazi. Am pasit alene pe cararile din bucuresti ...iar atmosfera era de vis. Un cer mare si rosu...cu dungi de frisca colorata...acoperea forfota "metropolei" . O dupa-amiaza tipica ..as fi spus in oricare alta zi..dar nu azi. Azi lumea din jur ma fascina. Si eram fericita din senin ...numai privind in jur..lucruri marunte ..dar ma faceau sa zambesc teribil. Masinile claxonau..si oamenii forfotau in jur...iar eu imi leganam alene picioarele prin centrul vechi al bucurestiului.
Reclamele imi faceau cu ochiul, cafenelele singuratice imi spuneau pe nume...iar pensulele si culorile din curtea hanului cu tei mi-au pictat in minte un tablou. Ma leganam pe doua picioare...atingand din cand in cand cate un perete..ce imi atragea atentia, sau un lemn... .Nu mai tineam cont de strazile pe care mergeam..si am decis sa ma pierd prin ele... Mergeam si admiram..mai mult cu ochii pe sus..
La un moment dat am ajus la o carare aflata in sapaturi arheologice din cate stiu...era atat de lunga..si avea un mic culoar de lemn construit de-a lungul ei..sa te calazuiasca pana la capat. Nu era nici picior de om pe acolo..asa ca n-am ezitat sa ma aventurez. :) A fost super..am mers ceva drum..contempland cafenele lipsite de oameni, datorita lipsei accesului la acea strada..si barmani cu figuri triste,obositi..fumand cate o tigara pe scaunele oamenilor lipsa, un teatru vechi..si cel mai tare...magazine al caror nume era scris cu litere dinacelea mari si vechi si cubice..ce imi plac la nebunie. La un moment dat m-am oprit..fiindca am ajuns intr-un loc de vis. Eram in mijlocul bucurestiului ..si totusi domnea linistea in jur. Nu se auzea nimic...desi nu eram foarte departe de calea victoriei...decat catecul minunat al unei pasari ce se odihnea in copacul din fata mea. Cerul era portocaliu...si m-am simtit extrem de linistita si fericita doar prin simplul fapt ca ma aflam acolo. Am inchis ochii, am respirat adanc ...si am zambit. Am urmat intr-un final calea de lemn pe care ma aflam..si am ajuns la unirea. N-am uitat momentul.
Si m-am pierdut iar prin oameni grabiti..prin mii de soapte si vorbe si strigate..si claxoane..dar eu parca pluteam..si fiecare amanunt marunt..mi se parea un deliciu..ce-l savuram singura. Acoperisurile caselor vechi invelite in rosu cerului..ferestre mistice , miresme florale si primavaratice ce m-au invaluit mult dupa caderea serii. Imi place sa ma plimb singura..sa ma pierd printre strazi si oameni..

The Killers - Sweet talk

Lift me up on my honor
Take me over this spell
Get this weight off my shoulder
I've carried it well
Loose these shackles of pressure
Shake me out of these chains
Lead me not to temptation

Hold my hand harder
Ease my mind
Roll down the smoke-screen
Open the sky

Let me fly
Man I need a release from this troublesome mind
Fix my feet when they're stumblin'
And well you know it hurts sometimes
You know it's gonna bleed sometimes

Dig me out from this thorn tree
Help me bury my shame
Keep my eyes from the fire
They can't handle the flame
Race cried out for my brothers
But most of them failed
I carried it well

Let me fly
Man I need a release from this troublesome mind
Fix my feet when they're stumblin'
I guess you know it hurts sometimes
You know it's gonna bleed sometimes
Now hold on

I'm not lookin' for sweet talk
I'm lookin' for time
Time for towerin' sweet folk
Brother 'cause it hurts sometimes
You know it's gonna bleed sometimes
Hold on

You know it's gonna hurt sometimes
When you call on me, hold on

Hold on
Hold on

I'm gonna fly my symphony home and make it mine
Let its regiments find my way
See all these pessimists
These sufferists
Tend to drag me down
So I could use it to shelter what good I've found

O idee...

M-am uitat nu foarte de mult la filmul "The nines". O alegere foarte interesanta as putea spune..captivanta si care lasa loc de multe idei.
Un film aparent stropit cu o doza suficienta de comercialitate,dar care in esenta ridica multe intrebari. Probabil ca pt fiecare om ce-l va privii va avea propriul sau inteles, in functie de persoana ...pentru unii va parea un film de duzina..in care nu explodeaza nimic,nu se moare, nu se trage cu mitraliera, nu se rade in hohote, nu se dezbraca nimeni, pentru altii in schimb va parea un film ce-ti atinge imaginatia si lumineaza poate cele mai intunecate ganduri, ascunse adanc in noi...intrebari pe care nu le mai intrebam..din comoditate banalului...Lumea nu este reala. Iar lucrurile umane ne tin in loc...chiar si cele mai frumoase si de pretuit lucruri de pe aceasta lume... ne departeaza de la scopul nostru...de la noi insine..
Toate lucrurile cu care ne inconjuram viata...sunt lucruri care pot disparea in orice moment...suntem avizi sa ne construim pe noi in jurul nostru...prin orice mijloc...si sa ne demostram ca traim..ca existam. Vrem sa fim observati..vrem sa influentam o lume intreaga daca este necesar...doar sa simtim ca traim. Poti trai prin altii..prin imaginea pe care o formezi altora despre tine...si sa pici odata..realizand ca nu stii cine esti. Ca te-ai straduit o viata sa-ti creezi o viata...cand defapt o aveai de la bun inceput...ti-a fost data gratuit...
E ciudat acest lucru...cum oamenii isi creaza scopuri doar sa nu se simta inutili..si parasiti..dar probabil de abia cand vom invata sa atingem cel mai jos punct cu putiinta ..sa ne prabusim trupul si sufletul la pamant..si sa invatam sa convietuim cu noi..sa stergem cu lacrimi si suferinta toate lucrurile false cu care suntem inzestrati,ne vom debarasa de un invelis mort...si ne vom ridica privirea in zorii unei zile...si vom spune..acum traiesc!

o_O

Pfiu..in sfarsit...s-a terminat sesiunea. I can get back to having a life now :)
Am fost destul de stresata si obosita in ultimile saptamani ?! Geez...chiar asa...saptamani ??
As putea spune 2 luni chiar..
Priviti cum isi pierd oamenii timp din viata afundandu-se in scopuri fara sens :)

Anyway..i stoped beeing a robot..and now i'm proud to say i saw signs of humanity in my again :p