Copilarie

Mi-amintesc de copilarie ca de un vis frumos. Cum zambeam cu ochii la soare si alergam la tara desculta si mamaie ma certa. Mi-amintesc de prietenii si amicitiile atat de vesele si pure, de jocuri si ascunzisuri, cuvinte si cantece. Mi-amintesc de frunza..si tarile si gropita si jocul cu papucul, ascunzisul prin porumb...si cine arunca cel mai departe samburii de cirese. Mi-amintesc de copilarie ca de un cazan cu culori in care se scalda lumea. Iar azi imi aduc aminte ca atunci cand eram mica imi parea asa rau ca pe oamenii mari nu ii trage nimeni cu saniutza. Si inca imi pare..

Exista in viata un anumit timp pentru toate. Ceea ce nu trebuie uitat este ca nu exista o limita pentru ceea ce putem fii. Deseori mi-am creat limite din frica, iar limitele nu au facut altceva decat sa imi mentina frica inchisa ca intr-o cutie. Desi ele trebuiau sa ma tina departe de teama mea, ele erau cele care imi mentineau teama si ma fortau sa traiesc cu ea. Inca ma mai tem de multe lucruri, dar incerc pe cat posibil sa-mi demonstrez ca nimic nu este imposibil atunci cand CREZI si iti DORESTI cu adevarat.