(Non)sens

Mica mea copilarie...mica mea amintire. Micul meu popas. Sa ne fericim, sa dansam...sa uitam lacrimile varsate...Sa uitam imbratisarile ce nu le-am dat..si sa ni le amintim pe cele ce ne-au incalzit. Sa uitam dorurile, sa uitam plecarile ..sa ne amintim doar ce suntem. Sa avem aripi si sa zburam fara incetare. Sa nu ne incredem in neincredere. Sa visam atunci cand nimic nu doarme. Sa ne pastram mereu sufletul ca atunci cand eram copii. Sa dansam ca si cum nu ar exista nimic in afara cercului creat de un dans. Sa nu ne plecam ochii decat in fata noastra. Si atunci sa ii deschidem pe cei din noi. Spre cei din noi. Sa ne invartim, sa ametim, sa amestecam culori..sa nu lasam viata sa se prinda de noi. Sa fugim...sa privim lumea printre degete. Sa zambim...sa ametim..sa dansam. Acum e vremea sa visam.

Miresme

Imi place atat de mult felul in care ploaia amesteca mirosurile. Toate miresmele sunt aplificate de picaturile de apa...care parca amesteca miresmele precum o pensula amesteca culorile pe o plansa. Si copacii miros atat de bine, si florile la fel..si totul capata o noua dimensiune intr-o lume a miresmelor..chiar si lucrurile care nu aveau un miros..pe timp de ploaie au...chiar si praful are un miros..chiar si pietrele au miros...si totul pare mai viu..mai autentic.
Vreau sa adorm pe timp de ploaie pe o prispa de lemn...undeva intr-o padure. Sa-mi siruie picaturile pe langa urechi..si sa ma umplu de miresme verzi. Azi mi-am amintit de ploaie si azi cerul ne-a mangaiat privirile cu niste culori rupte parca din alta lume.