Caleidoscop

Mi-am cumparat azi un caleidoscop. Este suuuper !! Sunt atat de incantata.
Cand arunci o privire in caleidoscop lumea se sparge in mii de bucati...si toate prind forme fantastice in timp ce se veselesc intr-un dans perfect simetric. Imi place cum totul prinde atatea contururi...cum lumea poate fi schimbata atat de usor. Atatea culori..si rosu ..si galben..si albastru..portocaliu si mov si verde...atatea culori..si atata lumina..si dintr-o data lumea nu mai e lume..ci se scurge in toate directiile si ramane doar un sentiment.. Un sentiment de bucurie imensa. :D

Oare? (part2)

Pentru sanatatea firii e mai usor si mai indicat sa consideri ca totul are un sens, ca fiecare lucru marunt pe care il intreprinzi nu trece neobservat..ca fiecare gest, gand sau purtare lasa o urma in univers...ca fiecare din noi contribuim la lumea asta chiar si prin cel mai mic detaliu.. Actiunile noastre au un sens..lucrurile care vin din exterior vin si ele insotite de un sens. Sensul nu il stii, bineinteles..dar te incalzeste gandul ca exista ..ca e mai presus de tine...te face sa suporti esecurile mai usor..."asa a fost sa fie" suna mai rezonabil decat "de ce a fost asa??" Deci..cum spuneam ..crezand ca totul are sens..subscrii la o viata mai linistita dupa parerea mea. Explicatia aceasta fiind facuta cat mai simplu cu putiinta..si luand in considerare cazul cel mai bun, fiindca mai exista si situatia in care crezand ca totul are un sens..deja stabilit ..te plafonezi..si accepti lucrurile asa cum vin..devenind un spectator..devenind omul din culise la spectacolul vietii..

Mai exista optiunea unei lipse complete de sens...si atunci cuvantul sens a fost inventat degeaba. Uneori lucrurile par a se intampla haotic...pe principiul "o intamplare e un zar"... Si uneori lipsa unui sens pare a avea mai mult sens decar existenta lui.

Acum trec printr-o perioada in care mi se pare ca totul are un sens. Nu pot sa explic de ce, dar asa simt. Lucrurile se intampla in asa fel..incat uneori raman uimita. Sunt atatea mecanisme...ce stau in spatele unei simple intamplari..incat daca ajungi sa le poti descoperii..nu ai cum sa nu ramai uimit. Nu stiu daca lucrurile au un sens by default sau noi le atribuim sensuri prin gandurile si actiunile noastre. Adik..notiunea de sens o presupun adevarata...exista un sens. Dar nu stiu daca exista unul general..care coreleaza toate lucrurile...ceva mai departe de noi..sau noi putem oferii sensuri lucrurilor..si astfel ele incep sa se puna in miscare. Oare ambele sunt adevarate?

Coincidenta sau destin?

Oare? (part 1)

Mereu am oscilat intre 2 credinte : aceea ca totul in viata se intampla cu un scop, toate actiunile noastre si lucruile exterioare noua avand un sens care cuprinde totul si coreleaza totul si aceea conform careia totul se intampla haotic, ca fiecare lucru nu reprezinta decat un accident al existentei, o frimitura de viata rasfirata in timp si ca nimic nu are nici o importanta decat pentru noi..ca nu exista un sens... Nu m-am decis pe care din ele sa o cred, desi le-am adoptat pe ambele de nenumarate ori.
Amandoua par valide...amadoua au sens, sau nu :)