Se apropie toamna...si visele mele vor curge din nou, si vor umple iar cufere vechi, si pagini si imagini din copilarie. Toamna are un gust propriu, o melacolie mai dulce decat orice, stari de visare incununate de o ceasca mare de ceai, muzica tacuta si un palton gros cu guler mare. Si multe, multe frunze...si multa, multa ploaie...si multa, multa tristete..si multa, multa bucurie. Cand vine toamna petrec lumea cu ochii limpezi, cu sufletul mic si cald, si fericit. cand vine toamna adorm visand la monstrii si la zane. Cand vine toamna ma trezesc cu o felie de gem si ceai. Cand vine toamna imi lipesc culori pe chip de pe aleile cu castani (din cismigiu), si apoi cand ajung acasa le las sa se odihneasca pe foi albe de hartie. Acum ca a venit toamna voi merge sa vizitez orase sub fosnetul placut al frunzelor, si ma voi ascunde printre ziduri vechi si colorate, alei pavate cu pietre mari si ferestre cu flori. Acum ca a venit toamna pot visa din nou ...
