Supradoza de vise

Noutati

2010-07-07T16:12:00.002+03:00

Nu stiu cate persoane citeau acest blog, dar fiindca m-am schimbat si am simtit nevoia de schimbare, am decis sa ma mut in alt locusor.

Un locusor prietenos ca si acesta, dar pe care sa nu il mai tin ascuns. Asa ca de acum ma gasiti pe http://elefantisifluturi.blogspot.com/ .

O imbratisare calda!

Un desen

2010-06-10T16:20:00.004+03:00

M-am simti asa bine facand acest desen. Nu am mai desenat de mult ceva, dar parca desenul acesta nici nu l-am desenat ci l-am lasat sa se deseneze, exact asta imi este senzatia.

Melodia care m-a sustinut si care si-a lasat iz-ul pe hartia mea, a fost aceasta.

Am ascultat-o pana cand l-am putut termina. Dupa ce l-am terminat mi-am dat seama ce reprezinta. De abia dupa ce l-am terminat.

Un zambet...pentru tine :)

2010-05-16T01:05:00.005+03:00

Sunt fericita! Azi am avut sufletul plin. Sunt oamenii atat de minunati oriunde privesti. Azi am impartit zambete impreuna cu "lume buna" si am reusit sa vad zambete sincere...si uimitoare. Ce frumosi suntem.

Va las cateva colaje foto, cu zambete pe care le-am strans in aceasta zi frumoasa.

2010-05-10T10:46:00.003+03:00

cand inima ne vorbeste uitam unde si cine suntem. ajungem sa stim doar ceea ce visam. si lumile noastre apar in noi luminoase si vii, si putem fi atunci zmei ai cerului. putem atinge culmi, in cateva secunde, atunci cand inimile noastre se indreapta catre cer. si visele prind forma. si ne avantam. zburam in sus fara sa mai privim in jur. uitam. visam. iubim.

Intra, te invit..

2010-04-25T19:28:00.000+03:00

Visez la o casa mica si veche..cu ferestre albastre ce zambesc de afara...din peretii careia rasuna sunete de lume..si voci dulci..ce te imbie sa intri.

Si ai pasii in pragul meu..intra te invit. Muzica aceasta iti va mangaia primii pasi si te va purta de brat prin incaperi ascunse cu lumini pierdute in perdele lungi si rame goale. Te vei oprii intr-un colt ce-ti va zambii pe sub sprancene sau pe scaunul vechi de langa peretele batran si vesel. Peretii vor ametii in jurul tau, mesele ti se vor apleca la picioare si scaunele iti vor zambii...dulceturile vor aparea pe neasteptate ..iar ceaiul si cafeaua ti le voi servii chiar eu. Prietene ..gaseste-ti un loc in casa mea ..caci pentru tine exista.

Vei intra usor in serile tarzii, iar muzica te va face sa pasesti in alta lume. "Aici se pluteste", imi vei spune..iar eu iti voi face zambind cu ochiul. Te vei aseza pe o perna moale si mare la o masa rotunda de lemn ..si iti vei lasa gandurile sa te poarte oriunde ...dar nu pe aceste meleaguri.. Culorile vor dansa in jurul tau...cuvintele se vor scurge de sens..in timp ce le vom canta...

Diminetile m-as scurge din cearceafuri..as plutii usor pe scarii..as deschide ferestrele...si muzica va curge in lume... Iar cana tot pe masa ar fi ...si ceaiul e gata. Intra, te invit..

Vers

2010-04-23T10:38:00.007+03:00

Aseara la un concert folk am gasit un vers care mi-a placut f mult.

"Am nevoie de tine ca ploaia de o strada cu copii"

Azi

2010-04-18T23:12:00.001+03:00

O zi simpla si frumoasa. Azi viata a fost simpla, de o simplitate copilareasca. Azi soarele a stralucit ca atunci cand eram copil. Azi timpul parca statea pe loc..sau isi tara incet picioarele, si lucrurile se desfasurau fara graba. Azi am admirat oamenii. Si iar am ramas uimita. Cata minune poate sa se afle in cuvantul viata. Cata minune exista in general. Azi lumea era aceeasi ca acum 1 an, 2, 10 . Azi am fost linistita in timp ce soarele ma batea pe frunte, in timp ce copii radeau pe strazi printre blocuri, in timp ce oamenii mergeau in parcuri, in timp ce babutzele stateau de vorba in fata bisericii, in timp ce indragostitii se tineau de mana, in timp ce oamenii obositi radeau la o terasa, in timp ce toata lumea fremata in jur si in timp ce peste tot mirosea doar a flori. Cat de frumosi suntem, cata veselie putem aduce. Azi am iubit tot.

Why do people yell?

2010-04-12T13:18:00.003+03:00

Citisem mai demult o povestioara tibetana ff frumoasa, care explica de ce tipa oamenii unii la altii.

Si spunea cam asa : cand doi oameni se cearta, inimile lor se indeparteaza si ca sa acopere distanta dintre ei...ei tipa.

In schimb, cand doi oameni se iubesc inimile lor se apropie si isi vorbesc incet, lent si soptit, fiindca distanta dintre ei este foarte mica.

Iar atunci cand iubirea dintre ei este f mare, inimile lor sunt atat de apropiate incat nici nu mai este nevoie de vreun cuvant, ei intelegandu-se doar din priviri. :) Frumos nu?

Sper sa ajungem cu totii sa ne intelegem doar din priviri si din cuvinte dulci si linistite.

Un raspuns

2010-04-11T21:36:00.005+03:00

Cel mai bine iti dai seama ca un lucru ti se potriveste si ar trebui sa-l faci.. cand simti ca numai gandul si ideea despre el te umple de o enorma bucurie pura si sincera, ca de copil..

Bucurie sincera..in stare pura, nefiltrata de ratiune sau de alte logici exterioare noua. Bucurie care te bucura fara sa-ti dai seama de ce, dar te simti incantat numai la gandul catre acel lucru.

De ce sa ne chinuim sa facem ceva care nu ne face placere...cand sufletul nostru stie cel mai bine ceea ce avem nevoie? Sa lasam lucrurile care ne bucura sa se concretizeze...sa nu ne mai temem ca nu se vor implinii caci ele sunt singurele care se vor implinii de indata ce le vom da cel mai mic imbold.

Re:?

2010-03-28T13:08:00.002+03:00

Atunci cand ne punem o intrebare, raspunsul va veni negresit.

Importante in schimb, nu sunt raspunsurile...ci ce intrebari ne punem la un moment dat. Ele ne infatisaza stadiul nostru la acel moment.

Acceptare2

2010-03-05T15:49:00.003+02:00

Observ din ce in ce mai acut cat de mult oamenii nu se cunosc pe ei. Ii cautam neincetat pe ceilalti, ca ceilalti sa ne ofere indicii despre noi. Sa ne arate pe noi in diverse feluri, nostimi, placuti, sociabili, frumosi, urati, buni, rai..si multe altele. Cautam mereu parerea celorlalti ca sa ne putem valida pe noi in fata noastra.

Si ajungem sa depindem de ei, pentru ceea ce ne pot oferi. Cand si ei fac la randul lor acest lucru. Defapt toata lumea face acest lucru inconstient. Pana ajungi intr-un punct si realizezi ca asta se intampla. Si atunci te simti cumva incurcat..si te intrebi de ce. Si apoi incepi un miiic pas..cel mai mic..pe cel mai frumos drum. Acela care duce la tine.

Acum cativa ani eram timida si incurcata. Si suparata si fricoasa. De atunci a trecut mult, dar tin minte ca a fost un punct in care mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre mine. Ca traiesc mereu in realitatea creata de ceilalti, ma bazez pe idei ce nici macar nu le trec prin filtrul meu persoanal..si apoi la sfarsit imi ramane doar o intrebare: eu cine sunt defapt? Ce imi place, ce nu imi place, ce as vrea sa fac, de ce, care sunt oamenii care ma fac fericita, care sunt cei pe care i-as vrea langa mine, care sunt cei pe care ii am, de ce sunt aceia. Multe multe intrebari..care tresar cu una singura.

Am ajuns acum linistita si sigura ca sapand cel mai mult spre adancurile noastre vom descoperi din ce in ce mai mult lumea si paradoxal pe ceilalti. Fiindca nu exista nici o diferenta intre tine si toti. Unul inseamna toti. De aceea incercand sa ii descoperim pe ceilalti nu facem decat sa ducem o munca inutila care ne deriva de la adevarata noastra cale. Noi.

Atunci cand nu stii cine esti, incepi sa te agati de oameni care par ca stiu cine sunt. In mintea ta ai modele, mici, mari ..schimbatoare. Ti le creezi si te agati de ele cautandu-ti un confort. Dar lucrurile sunt schimbatoare si oamenii aceia vor disparea candva, iar tu te vei simti pierdut. De ce? Nu voi raspunde la asta. Fiecare sa-si caute raspunsul.

Ce mai pot spune este ca fiecare dependenta de o persoana inhiba si mai mult potentialul tau. Dependenta de parinti, de frati, de iubit/iubita, de prieteni, de un anumit grup, de un anumit statut. Toate nu fac decat sa te tina inlantuit.

De ce a ajuns iubirea sa fie confundata uneori cu o dependenta? Cand iubirea nu leaga pe nimeni de nimic, este un lucru sincer si simtit liber fara nici o constrangere. De ce oamenii se leaga de alti oameni punand iubirea ca legamant? Cand ea ar trebui sa elibereze? Fiindca nu se cunosc. Fiindca se tem. Fiindca nu ai nevoie sa depinzi emotional/fizic/mental de nimeni ca sa poti iubi. Dupa parerea mea momentan consider ca frica este cea care produce aproape orice rau. Nu stiu de unde provine, nu stiu ce este, dar stiu sigur ca frica tine oamenii legati la ochi. Precum o pasare in colivie.

Prima frica care trebuie anulata se anuleaza foarte usor prin ACCEPTARE.

Primavara

2010-02-22T22:20:00.004+02:00

Nu pot sa exprim cum ma simt in serile de primavara. Sau cum m-am simtit azi, intr-o seara premergatoare, cu doar intentii de primavara, ce au eliberat in aer un miros imbatator specific.

Sunt atat de sensibila la mirosuri. Ma simt uneori precum un burete, care absoarbe pana si cele mai fine picaturi de apa. Cel mai fin miros sau mireasma imi poate trezi o amintire. Si primavara ma simt atat de expusa amintirilor caci mirosurile acestea specifice din aer vin parca din alte lumi. Sunt mai mult sentimente pe cai olfactive, decat mirosuri in sine. Sunt sentimente, franturi din amintiri, din culori, senzatii, sunete, momente. Orice mireasma declanseaza in mine mai mult ca orice o amintire. Si deseori se leaga de copilarie.

Miresmele care prevestesc schimbarea unui anotimp mi se par fantastice. Si devin precum un catelus ce adulmeca in stanga si in dreapta nesatios..desi nu dau din coada :) Simt o mireasma si parca o ascund, o pastrez pentru mine, caci stiu ca este doar a mea, doar in mine declaseaza acele amintiri care ma fac sa o venerez. Franturi din copilarie cel mai des.. Seri cu ploaie de la tara, dupa-amiezi de vara, seri tarzi de iarna, praful si caldura jocurilor de vara pe cimentul cald..mii...mii de amintiri pe care altfel nu mi le amintesc. Iar aceste miresme vin precum un dar al zeilor, o ofranda in sens invers, inchinata mie si oferita pentru cateva secunde. Si atunci parca ma simt atat de expusa, caci nu ma mai pot ascunde. Atunci sunt eu. Si cad intr-o placere beata, inspirand continuu sentimente. Raman apoi ametita si pierduta, dar cu sufletul plin.

Acceptare

2010-02-18T11:24:00.007+02:00

Atunci cand invatam sa acceptam atunci ne deschidem intr-adevar catre lumea din jur. Acceptarea poate fi grea, si dureroasa si deseori nu vine usor.

Acceptare : a lucrurilor care se intampla, a momentului prezent in care ne aflam, a oamenilor din jurul nostru si a intamplarilor create de ei, a emotiilor noastre, a faptului ca nu detinem controlul asupra lumii exterioare ci doar asupra lumii noastre interioare si cel mai important acceptare a fiintei noastre. Si cred ca de aici pornesc toate. Odata ce te accepti pe tine insuti, dispare orice problema in exterior. Cum se si zice, ca orice conflict nu exista in exterior ci doar in interiorul nostru. Si este perfect adevarat. Poate ca ne vine sa zicem ca nu este asa...dar gandind si analizand mai profund vom vedea.

Si ar trebui mentionat, ca acceptarea vine odata cu disparitia fricii. Desi este o cale bivalenta. Se poate porni de la orice capat.

Cum ar fi?

2010-02-15T23:33:00.001+02:00

Cum ar fi o noapte fara somn? Cum ar fi o lume fara zambete? Chipuri ametite de un du-te vino halucinant, si o intrebare care persista intotdeauna. Ce ar fi daca? Ce ar fi? Lumea ne surade printre degete, lumea ne cheama si ne imbie sa dansam, sa uitam ce stim si sa ne aducem aminte ce nu stim. Sa fim in sfarsit goi si fara urme de cuvinte, nestiind ce inseamna frica. Cum ar fi o lume fara frica?

Copilarie

2010-01-22T11:15:00.001+02:00

Mi-amintesc de copilarie ca de un vis frumos. Cum zambeam cu ochii la soare si alergam la tara desculta si mamaie ma certa. Mi-amintesc de prietenii si amicitiile atat de vesele si pure, de jocuri si ascunzisuri, cuvinte si cantece. Mi-amintesc de frunza..si tarile si gropita si jocul cu papucul, ascunzisul prin porumb...si cine arunca cel mai departe samburii de cirese. Mi-amintesc de copilarie ca de un cazan cu culori in care se scalda lumea. Iar azi imi aduc aminte ca atunci cand eram mica imi parea asa rau ca pe oamenii mari nu ii trage nimeni cu saniutza. Si inca imi pare..

Exista in viata un anumit timp pentru toate. Ceea ce nu trebuie uitat este ca nu exista o limita pentru ceea ce putem fii. Deseori mi-am creat limite din frica, iar limitele nu au facut altceva decat sa imi mentina frica inchisa ca intr-o cutie. Desi ele trebuiau sa ma tina departe de teama mea, ele erau cele care imi mentineau teama si ma fortau sa traiesc cu ea. Inca ma mai tem de multe lucruri, dar incerc pe cat posibil sa-mi demonstrez ca nimic nu este imposibil atunci cand CREZI si iti DORESTI cu adevarat.

La sfarsit de an

2009-12-28T23:30:00.003+02:00

A mai trecut un an. Am invatat foarte multe lucruri anul acesta. Lucruri care m-au schimbat complet.

- am invatat ca oricine se teme de ceva.

- am invatat ca frica paralizeaza orice, strica tot ce e mai bun intr-un om, iar atunci cand oamenii se tem...atunci ei se apara si devin rai, egoisti, nepasatori.

- am invatat ca frica se vindeca cu iubire.

- am invatat ca gandurile noastre au o putere mult mai mare decat ne putem imagina.

- am invatat ca nimic nu este imposibil, doar noi ne creem bariere.

- am invatat ca atunci cand nu te mai temi, atunci devii cu adevarat liber.

- am invatat ca toti suntem diferiti si totusi toti suntem la fel.

- am invatat sa nu mai fiu asa egocentrista.

- am invatat sa nu ma mai tem de oameni (inca mai am de lucrat aici, dar sunt pe drumul cel bun)

- am invatat ca toti suntem fricosi si suferim si avem nevoie de oameni calzi langa noi.

- am invatat ca nu trebuie sa depind de ceilalti ci sa-mi caut puterea in mine.

- am invatat ca dependenta de o persoana este unul din cele mai rele lucruri pe care ti le poti insusi, si acest lucru iti va inhiba cel mai mult evolutia personala.

- am invatat ca ajutorul si caldura celorlalti atunci cand ai nevoie iti pot da imboldul necesar sa reusesti, dar ei trebuie sa iti dea doar un avant, restul trebuie sa vina de la tine.

- am invatat ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat trebuie sa lupti cu tot ce ai pentru ceea ce iti doresti, si sa fie doar lupta ta.

- am invatat ca toate lucrurile vin la timpul lor.

- am invatat ca atunci cand ne punem o intrebare raspunsul va veni negresit.

- am invatat ca apropierea umana este unul dintre cele mai frumoase lucruri care pot exista si nimic nu ma bucura mai mult decat o imbratisare calda.

- am invatat ca orice actiune are si o reactiune.

- am invatat ca fiecare gand, intentie, dorinta, actiune...lasa o urma si creaza un sens.

- am invatat ca trebuie sa nu ne mai temem si sa iubim tot ceea ce exista.

- am invatat ca la capatul tuturor drumurilor nu ramane decat iubire.

Ganduri de seara..3

2009-12-26T23:31:00.003+02:00

Trebuie doar sa iti doresti ceva ..si acest lucru se va intampla. Nu trebuie in schimb sa fortam lucrurile sa se intample...ci doar sa ni le dorim sincer si curat. Si sa avem puterea sa visam si sa nu uitam vreodata cine suntem, sau altfel spus..sa nu uitam vreodata ca dintre toate cautarile noastre...pe noi insine ne cautam cel mai mult.

Unde?

2009-12-01T17:09:00.001+02:00

As vrea ca viata sa fie o poveste. Cu zmei si printi si vrajitoare...cu locuri fermecate in care orice este posibil, cu mii de aventuri si comori si mistere. Totul este prea tern.. imi lipsesc povestile si copilaria..

Ganduri de seara..2

2009-11-29T20:43:00.001+02:00

As vrea sa scriu ceva frumos, ceva care sa releve macar putin din minunatiile lumii, din micile minunatii care isi fac loc in lume. Dar iar imi simt gandurile adormite sau raspandite cine stie unde. Acum nu ma gandesc decat la frumusetea inexplicabila a serilor de iarna, a forfotei dinainte de craciun, a gerului si a fulgilor mari leganandu-se sub lumina galbena a felinarelor de pe strada, acea lumina care imi place atat de mult. Fiecare anotimp are ceva care ma incanta in mod deosebit, dar iarna ma bucur cel mai mult de plimbarile singuratice si de ceata. Imi place sa observ oamenii mai ales in zilele premergatoare craciunului. Sa ma uit cum se strang, cum forfota..cum susotesc si grabesc pasi, si misuna, si strang lucruri si fac mici planuri, imi place sa ma plimb printre ei..si sa-i privesc. Atunci, in acele momente, ma bucur asa de mult de ei. Imi place fiindca chiar daca pare deja o sarbatoare ce si-a pierdut semnificatia, cumva exista ceva in aer...in apropierea craciunului. Chiar daca poate oamenii sunt superficiali sau reci sau fricosi, atunci in acele momente sunt mai bucurorsi, mai sinceri si mai calzi. Cumva in zilele acelea dinainte de craciun se simte o bucurie in aer, care chiar daca nu este a mea mereu, ma bucura si ma incanta. Si toti par mai voiosi, mai imbujorati, mai energici, mai deschisi. Astept iar serile de iarna, si regret ca in aceasta toamna nu m-am putut bucura ca de obicei, fiindca toamna care imi placea a disparut atat de repede incat nici nu am apucat sa ma bucur de ea.

Doar putin..

2009-11-23T22:49:00.003+02:00

Toate lucrurile vin la timpul lor. Se poate sa iti doresti ceva, dar sa nu fi pregatit pentru el si atunci lucrul acela va aparea, dar atunci cand il vei putea primi. In univers nu exista timp, doar oamenii stiu ce este timpul. Atunci cand iti doresti ceva, trebuie doar sa inveti un singur lucru : sa ti-l doresti cu inima deschisa si straina de orice urma de dorinta egoista. Atunci cand noi vrem un lucru, ca sa fie al nostru, atunci nu va fi. Trebuie sa stim sa ne dorim lucrurile din jur, dar sa le lasam libertatea de a fi ele insele ceea ce sunt si de a nu le atribui personalitatii noastre. Fiindca de cele mai multe ori, dorintele noastre sunt dorinte egoiste, dorinte ce provin din o anumita necesitate personala pe care o vrem satisfacuta. Lucrurile rar vin in forma asta. De asta de multe ori oamenii se aud spunand ca lucrurile bune vin cand nu te astepti. Fiindca atunci cand nu te astepti, te-ai indepartat de obsesia de a poseda lucrul respectiv, iar dorinta ta ramanand o dorinta in stare pura, dezbracata de alte interese se poate concretiza. Lucrurile frumoase le putem primii doar cand suntem cu inima deschisa, sau atunci cand ni le dorim intr-un sens frumos si nu vrem ca lucrul in sine sa deserveasca nevoilor sau personalitatii noastre. Orice gand bun se concretizeaza intr-un lucru bun, iar orice gand de alta natura se va concretiza in natura gandului respectiv, chiar daca nu pare asa la inceput.

Ganduri de seara..

2009-11-12T22:40:00.004+02:00

As vrea sa scriu ceva, dar nu stiu ce. Parca nu mai exista un inceput si nici un sfarsit. Uneori simt ca am trait o vesnicie, si alteori simt ca nu o sa am timp sa fac tot ce imi doresc intr-un timp atat de scurt, precum lungimea unei vieti.

Intre timp mi-am dat seama ca exista un destin, dar acest destin nu traseaza decat o misiune pe care o ai de indeplinit. Restul depinde de tine. Nu exista nimic scris, cred ca exista doar anumite lucruri si oameni care te pot ajuta sa te intersectezi din ce in ce mai mult cu drumul tau. Defapt, doar oameni...fiindca ei determina restul lucrurilor. Dar aceste lucruri care se intampla si oameni care apar, trebuie sa le descoperi, trebuie sa iti dai seama cand rolul cuiva a inceput si cand a luat sfarsit si sa nu incerci sa te prinzi inutil de ceva ce si-a terminat rolul in viata ta si te-a invatat ceea ce era de invatat. Tocmai de asta trebuie sa inveti sa inveti. Trebuie sa inveti sa indentifici ceea ce ai invatat, ca sa poti sa fi recunoscator si sa pleci mai departe in calatoria ta. Desi sunt unele lucruri care nu termina sa te invete ceva, precum si oameni la fel. Si atunci cand descoperi astfel de oameni este bine sa fii constient de asta si sa ii pastrezi langa tine pt totdeauna. Oricum in teoria mea, asemenea oameni care se gasesc si intre care exista un schimb continuu de experiente si cunostiinta, raman adesea apropiati, chiar daca poate nu fizic.

Mi se pare de exemplu, ca fiecare om pe care il intalnim are sa ne invete ceva, are sa ne dea ceva. Si pana cand nu invatam acel ceva de la el, acel om se va tot perinda prin viata noastra, pana cand isi va indeplini misiunea. Si sunt oameni, cum am spus mai sus, care au tot timpul ceva sa ne dea, sau sa primeasca de la noi, iar acei oameni sunt cei pe care ii avem in jurul nostru sau care nu dispar practic niciodata din viata noastra. Nu cred ca persoanele din jurul nostru, nu au un sens pentru a exista acolo. Au in mod cert un sens si mi se pare foarte interesant sa stiu asta si astfel ajung sa ma bucur atat de mult de toti cei din jurul meu, si uneori simt ca ii iubesc cu adevarat pe toti. Ca i-as putea lua in brate si sa le spun cat de fericita sunt ca sunt acolo.

Dilema lui Mos Craciun

2009-10-09T19:37:00.003+03:00

Cand eram mica si se apropia craciunul, asteptam dimineata de Craciun cu multa emotie si nerabdare. Si mereu ma pregateam dinainte cu ceva timp de mult asteptata venire a mosului. Mama ne invatase ca trebuie sa ne culcam devreme pentru ca mosul sa vina si ca daca ne prinde treji nu ne va mai aduce nimic. Asa ca ma culcam mereu devreme..si incercam sa pot sa adorm desi imi venea greu pentru ca eram nerabdatoare.

Mai apoi cand copii au inceput sa povesteasca ca nu ar exista Mos Craciun, nu am crezut din prima, dar in anul acela...nu m-am mai culcat, si am stat treaza cam pana pe la 4 dimineata cand am auzit-o pe mama fosnind prin casa. Mi-a parut asa rau :)

Si aseara ma gandeam la dilema asta. Oare este mai ok sa-i spui copilului ca nu exista Mos Craciun ca sa-l scutesti de o deceptie, sau sa il faci sa creada in povesti si sa-i daruiesti o copilarie plina de farmec, asigurandu-i in acelasi timp o deceptie? Oare ce e mai ok, o minciuna frumoasa care se termina printr-o deceptie, sau o realitate normala, sigura, care te scuteste de tristeti dar si de vise?

2009-09-13T11:25:00.003+03:00

Ieri am trecut,in drum spre munte, pe langa un zid pierdut pe care cineva a scris :

"Numai celalalt ne poate apropia de noi insine"

Mi s-a parut foarte frumos si destul de profund. Si nu cred ca se referea la un partener de viata ci la toti oameni care sunt in jurul nostru si a caror apropiere ne ajuta cel mai mult sa ne descoperim pe noi defapt. Din apropierea fata de ceilalti ai cel mai mult de invatat despre tine insuti.

Avem timp (partea 2)

2009-07-07T12:52:00.006+03:00

[...]
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua .

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paler

Avem timp (partea 1)

2009-07-07T12:48:00.001+03:00

Avem timp - Octavian Paler (volumul Scrisori imaginare)

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

(Non)sens

2009-06-29T21:05:00.001+03:00

Mica mea copilarie...mica mea amintire. Micul meu popas. Sa ne fericim, sa dansam...sa uitam lacrimile varsate...Sa uitam imbratisarile ce nu le-am dat..si sa ni le amintim pe cele ce ne-au incalzit. Sa uitam dorurile, sa uitam plecarile ..sa ne amintim doar ce suntem. Sa avem aripi si sa zburam fara incetare. Sa nu ne incredem in neincredere. Sa visam atunci cand nimic nu doarme. Sa ne pastram mereu sufletul ca atunci cand eram copii. Sa dansam ca si cum nu ar exista nimic in afara cercului creat de un dans. Sa nu ne plecam ochii decat in fata noastra. Si atunci sa ii deschidem pe cei din noi. Spre cei din noi. Sa ne invartim, sa ametim, sa amestecam culori..sa nu lasam viata sa se prinda de noi. Sa fugim...sa privim lumea printre degete. Sa zambim...sa ametim..sa dansam. Acum e vremea sa visam.

Miresme

2009-06-11T23:36:00.004+03:00

Imi place atat de mult felul in care ploaia amesteca mirosurile. Toate miresmele sunt aplificate de picaturile de apa...care parca amesteca miresmele precum o pensula amesteca culorile pe o plansa. Si copacii miros atat de bine, si florile la fel..si totul capata o noua dimensiune intr-o lume a miresmelor..chiar si lucrurile care nu aveau un miros..pe timp de ploaie au...chiar si praful are un miros..chiar si pietrele au miros...si totul pare mai viu..mai autentic.
Vreau sa adorm pe timp de ploaie pe o prispa de lemn...undeva intr-o padure. Sa-mi siruie picaturile pe langa urechi..si sa ma umplu de miresme verzi. Azi mi-am amintit de ploaie si azi cerul ne-a mangaiat privirile cu niste culori rupte parca din alta lume.

2009-05-23T01:43:00.004+03:00

Imi vantur gandurile pentru ultima oara
in fata ta
Si le las sa plece
precum niste corabii parasite
ce infrunta vremea
Zgarii cu unghiile peretii cenusii ai mintii tale
Si sper sa gasesc o frantura de zambet
Daca toti am fi niste baloane,
in ce directii am zbura?

The Real Tuesday Weld - The Day Before You Came

2009-04-22T15:17:00.001+03:00

Bucurie

2009-04-20T01:21:00.001+03:00

Uneori lucrurile sunt ataaat de simple. Uneori poti fi fericit doar cu atat de putin. O simpla situatie, un singur cuvant, o singura privire, un singur zambet. Sunt fericita ca a venit primavara si ca noaptea copacii miros atat de frumos cand gonesc cu bicicleta prin oras. Lucrurile sunt atat de simple...

Calatorii

2009-04-10T01:11:00.003+03:00

Cata bucurie imi poate aduce o calatorie spre undeva..oriunde. Si nu destinatia este cea care ma incanta..ci calatoria in sine mi se pare un deliciu.
Imi place sa merg cu trenul...sa ma afund intr-un scaun si sa imi rezem capul de geam..si apoi sa visez cu ochii pe-afara. Imi place contrastul intre diversele elemente intalnite...si parca toate elementele de pe drum au o magie propie. Nu pot sa ma satur..Trec pe langa case vechi..uitate prin campuri, uneori pe langa copii care joaca un joc ce-i tine intr-o continua veselie, uneori pe langa cai solitari, uneori pe langa copaci mistici...zone cu apa..zone intunecate de padure, zone cu nori pufosi, gari vechi...si alte atatea minunatii. Cat imi plac garile vechi..si trenurile..am spus ca voi face o mica galerie cu poze din gari si trenuri vechi.
Trenul..ce obiect misterios...te deplaseaza in spatiu dar si in timp parca..treci dintr-o lume in alta la rasfrageri de secunde..treci dintr-un gand in altul..si parca totul iti poate trezii o amintire...Ma detasez complet cand calatoresc cu trenul, mai ales cand merg singura..si niciodata nu ma plictisesc. Imi amintesc ultima oara cand am mers cu trenul singura si eram super entuziasmata.. Mi-am ales cu grija o carte, cateva dulciuri ..si mult entuziasm. Si timpul a trecut zburand...

Caleidoscop

2009-03-25T23:57:00.002+02:00

Mi-am cumparat azi un caleidoscop. Este suuuper !! Sunt atat de incantata.
Cand arunci o privire in caleidoscop lumea se sparge in mii de bucati...si toate prind forme fantastice in timp ce se veselesc intr-un dans perfect simetric. Imi place cum totul prinde atatea contururi...cum lumea poate fi schimbata atat de usor. Atatea culori..si rosu ..si galben..si albastru..portocaliu si mov si verde...atatea culori..si atata lumina..si dintr-o data lumea nu mai e lume..ci se scurge in toate directiile si ramane doar un sentiment.. Un sentiment de bucurie imensa. :D

Oare? (part2)

2009-03-15T23:46:00.001+02:00

Pentru sanatatea firii e mai usor si mai indicat sa consideri ca totul are un sens, ca fiecare lucru marunt pe care il intreprinzi nu trece neobservat..ca fiecare gest, gand sau purtare lasa o urma in univers...ca fiecare din noi contribuim la lumea asta chiar si prin cel mai mic detaliu.. Actiunile noastre au un sens..lucrurile care vin din exterior vin si ele insotite de un sens. Sensul nu il stii, bineinteles..dar te incalzeste gandul ca exista ..ca e mai presus de tine...te face sa suporti esecurile mai usor..."asa a fost sa fie" suna mai rezonabil decat "de ce a fost asa??" Deci..cum spuneam ..crezand ca totul are sens..subscrii la o viata mai linistita dupa parerea mea. Explicatia aceasta fiind facuta cat mai simplu cu putiinta..si luand in considerare cazul cel mai bun, fiindca mai exista si situatia in care crezand ca totul are un sens..deja stabilit ..te plafonezi..si accepti lucrurile asa cum vin..devenind un spectator..devenind omul din culise la spectacolul vietii..

Mai exista optiunea unei lipse complete de sens...si atunci cuvantul sens a fost inventat degeaba. Uneori lucrurile par a se intampla haotic...pe principiul "o intamplare e un zar"... Si uneori lipsa unui sens pare a avea mai mult sens decar existenta lui.

Acum trec printr-o perioada in care mi se pare ca totul are un sens. Nu pot sa explic de ce, dar asa simt. Lucrurile se intampla in asa fel..incat uneori raman uimita. Sunt atatea mecanisme...ce stau in spatele unei simple intamplari..incat daca ajungi sa le poti descoperii..nu ai cum sa nu ramai uimit. Nu stiu daca lucrurile au un sens by default sau noi le atribuim sensuri prin gandurile si actiunile noastre. Adik..notiunea de sens o presupun adevarata...exista un sens. Dar nu stiu daca exista unul general..care coreleaza toate lucrurile...ceva mai departe de noi..sau noi putem oferii sensuri lucrurilor..si astfel ele incep sa se puna in miscare. Oare ambele sunt adevarate?

Coincidenta sau destin?

Oare? (part 1)

2009-03-10T21:59:00.004+02:00

Mereu am oscilat intre 2 credinte : aceea ca totul in viata se intampla cu un scop, toate actiunile noastre si lucruile exterioare noua avand un sens care cuprinde totul si coreleaza totul si aceea conform careia totul se intampla haotic, ca fiecare lucru nu reprezinta decat un accident al existentei, o frimitura de viata rasfirata in timp si ca nimic nu are nici o importanta decat pentru noi..ca nu exista un sens... Nu m-am decis pe care din ele sa o cred, desi le-am adoptat pe ambele de nenumarate ori.
Amandoua par valide...amadoua au sens, sau nu :)

Nimic important

2009-02-17T22:48:00.006+02:00

Simt ca stiu tot ce e de stiut. Am batatorit mii de drumuri...am cautat mii de cai si am gasit aceleasi raspunsuri. Raspunsurile sunt simple si putine...dar nimeni nu vrea sa le vada. Toti ne invartim in jurul lor..si totusi le ocolim cu strasnicie. Totul e fals..si ne ancoram in fals..fiindca e comod. Oamenii se tem sa se arate pe ei insisi...se tem de suferinta..si totusi evitand suferintele nu faci decat sa dai nas in nas cu ele de fiecare data. Recunosc ca ma simt infranta. Si mai recunosc ca mi-am pierdut puterile in incercarea de a crede pana in panzele albe ca exista bunatate si sentimente frumoase.

A pierde sau nu

2009-02-11T18:18:00.000+02:00

"Exista lucruri pe care le poti avea doar daca stai departe de ele. Facand greseala sa le cauti, le pierzi"

Octavian Paler

Nimicurile mari

2009-01-31T13:29:00.005+02:00

Noi ..si tot ce vedem in jur...suntem energie pura..Tot absolut tot ce vedem noi, nu este decat energie.. Iar noi oamenii fiindca am fost dotati cu acel ceva minunat care ne-a facut sa ne departam de la forma bruta de materie vie si ne-a inzestrat cu o minte sclipitoare, avem posibilitatea de a modela lumea din jur, asa cum am si facut-o.
Lumea nu exista..mai mult decat o lasam noi sa existe. Si degeaba oamenii se plang de lumea in care traiesc..acea lume este si a lor fiindca ei o lasa sa fie. Nu iti spune nimeni..iata aceasta lume rea si plina de amaraciune este lumea ta. NU. Lumea ta este exact bucata ta de realitate, buna ..rea..asta decizi tu. Tu ti-o creezi dupa bunul plac. Cum unii oameni ajung sa se planga datorita faptului ca duc o viata imposibila...acest lucru nu se intampla decat fiindca ei au ales asta. Fiindca ei decid sa creada ca viata lor este intradevar o viata grea. Fiindca oameni se uita in jurul lor si la un moment dat decid ca lucrurile materiale sunt cele ce le aduc fericirea...Daca te cramponezi intr-o idee ca asta...ti-ai garantat o viata plina de stres si regrete.
Mie mi se pare chiar nostim..sa alerg dupa lucruri materiale, fiindca stiu ca adevaratele minunatii ale vietii vin doar din interiorul nostru. Noi avem o asemenea capacitate de a ne face fericiti...dar din pacate e mult mai usor probabil sa incerci sa modelezi lumea din jur decat sa incerci sa te modelezi pe tine.
Daca i-as spune acum cuiva sa se opreasca in loc, sa respire usor..sa-si modereze pasii..si sa priveasca cu adevarat la viata sa...sa-si dea seama ca(,) cu o imbratisare poti oferii mai multa caldura si fericire decat cu orice alt cadou...ca atat de simplu este, imi va spune ca nu. Ca nu stiu despre ce vorbesc..ca in "viata reala" lucrurile nu sunt chiar asa.
Mi se pare ca noi oamenii alergam de multe ori dupa lucruri complicate, nu stiu..poate asta este firea noastra. Dar uneori lucrurile nu sunt atat de complicate. Un cuvant...o privire sau o imbratisare la momentul potrivit poate modela vieti..poate schimba universuri.

Lume noua

2009-01-27T21:08:00.003+02:00

Imi voi crea o sfera si ma voi muta in ea. O lume fara colturi si fara ascutisuri. O voi vindeca de cuvinte.. si o voi inzestra cu liniste. Apoi sentimentele..vor ramane in starea cea mai pura, nepatate de cuvinte...nepatate de uman.. vor ramane trupuri ale fiintei ce nu suntem, trupuri ce zac tot timpul in noi...si cel mai adesea mor in singuratate..odata cu noi. Urasc cuvintele...fiindca pateaza iubirea de uman.

Cautare..

2008-12-21T23:49:00.002+02:00

Seringa de-adevar, e-n cufarul bunicii, o geana las sa cada, sa-mi caute indicii, o cale nestiuta, sa-mi fie licurita, sa dorm cand o gasesc, s-o descopar adormita, sa-i dau forma cu pasi grei, si culoare cu ochii mei, sa-i ridic capul in palme, si s-o intreb de ce mai doarme...

Vine toamna...

2008-09-13T18:33:00.002+03:00

Se apropie toamna...si visele mele vor curge din nou, si vor umple iar cufere vechi, si pagini si imagini din copilarie. Toamna are un gust propriu, o melacolie mai dulce decat orice, stari de visare incununate de o ceasca mare de ceai, muzica tacuta si un palton gros cu guler mare. Si multe, multe frunze...si multa, multa ploaie...si multa, multa tristete..si multa, multa bucurie. Cand vine toamna petrec lumea cu ochii limpezi, cu sufletul mic si cald, si fericit. cand vine toamna adorm visand la monstrii si la zane. Cand vine toamna ma trezesc cu o felie de gem si ceai. Cand vine toamna imi lipesc culori pe chip de pe aleile cu castani (din cismigiu), si apoi cand ajung acasa le las sa se odihneasca pe foi albe de hartie. Acum ca a venit toamna voi merge sa vizitez orase sub fosnetul placut al frunzelor, si ma voi ascunde printre ziduri vechi si colorate, alei pavate cu pietre mari si ferestre cu flori. Acum ca a venit toamna pot visa din nou ...

Nichita Stanescu - catre Galacteea

2008-08-25T22:59:00.002+03:00

" Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe care mi-l plec în fata ta si mã rog de tine,
naste-mã. Naste-mã. "

As putea citii aceasta poezie de mii de ori si tot nu ar inceta sa ma uimeasca...

Ganduri ..

2008-08-17T18:22:00.002+03:00

Uneori e nevoie sa pierzi ceva ca sa realizezi ce mult valoareaza.

De ce oare lucrurile isi pierd valoarea atat de usor ? De ce avem nevoie constant de o recalibrare a valorilor? De ce nu suntem constanti in sentimente? Cand detinem un lucru tot timpul ajungem sa-i subminam valoarea, iar cand il pierdem il vedem ca fiind extrem de necesar. Cred ca totul se rezuma intr-o caracteristica umana esentiala, aceea de a fi fiinte intr-o continua evolutie. Pasim trepte constant si nu ne oprim niciodata. Atunci cand am obtinut ceva pentru care am luptat, ne bucuram si trecem la urmatorul scop, urmatoarea tinta. Din pacate pe cat de inaltatoare este aceasta trasatura pe atat poate fi de distructiva...trebuie sa existe un echilibru genial si o tarie in gandire pentru a putea avea ochi pentru toate situatiile care apar, pentru fiecare situatie noua prin care vrei sa treci si pentru fiecare lucru vechi pe care prin purtarea ta nu vrei sa-l neglijezi. Ceea ce este aproape imposibil de realizat....... sau nu ?

O intrebare

2008-08-15T23:21:00.001+03:00

Deci pana la urma cum ramane ? Ce suntem sau ce vrem sa fim ? pentru ce luptam azi?

Asta este intrebarea : pt ce lupti azi ?

Chiar ma gandeam zilele astea ca suntem atat de incarcerati ...atat de lipsiti de libertate incat nici nu ne putem imagina. Cred ca asa va fi mereu. Asta ne este lumea. Unii tot timpul vor suprima libertatea altora, oricand..oricum. Daca mai demult suprimarea libertatii se realiza pe cai directe..si ti se spunea in fata : nu esti liber, iti vei supune fiinta dorintelor mele, acum se abordeaza o tactica mai subtila..dar la fel de violenta si cu rezultate similare. Ti se lasa impresia de libertate, ti se spune prin toate caile cu putiinta ca esti liber, ca traiesti intr-o tara si lume libera, dar daca privesti cu atentie in jur ai sa incepi sa vezi...libertatea umana este o iluzie. Suntem prinsi zi de zi in mintile noastre, in ideea de lume si viata creata de altii pentru noi. Totul este greu, si totul te imbie sa te chinui pentru a-ti crea o viata. Te inrobezi la un "job" pentru a-ti asigura un "trai decent",o "viata confortabila" sau o viata pur si simplu. Iar jobul iti ocupa toata ziua. Seara frant de oboseala iti misti picioarele agale spre scara blocului, ajungi in casa, faci un dus, si ostenit te predai calculatorului/televizorului. Te pierzi intr-o lume de vis ce nu exista dar iti lasa iluzia si gustul dulce al realitatii. Cand vrei sa faci ceva diferit iesi la o bere cu amicii unde discuti tot de job sau de calculator. Si tu ? Unde ramai in toate astea ? Unde ne este spiritul ? Unde suntem tinuti captivi ? Un ochi deschis ar fi de ajuns...

Scrisoare dintr-o transee planetara

2008-07-20T02:47:00.006+03:00

"Din ochi îmi curge un poem,
eu sunt, tu esti, noi nu sântem,
între noi doi mai e un geam:
eu sunt, tu esti, noi nu eram,
între noi doi mai e un gând,
ceasul ofta suav trecând,
clipa în clipa se facea,
era un timp si nu era..."

fragment din :
Scrisoare dintr-o transee planetara , de Constantin Lamureanu

Am devenit un infractor

2008-07-03T12:25:00.002+03:00

Este incredibil acest sistem !!
Intr-o zi frumoasa in care ma intorceam acasa cu acest bun mirobolant al statului denumit autobuz (139 pt cunoscatori), fericirea mea mi-a fost dintr-o data zdruncianata de un nenea serios, cu burta ce-i drept un pic peste limita suportabila a curelei, cu o mica sepcalie asezata la loc de cinste, care ma intreaba scurt si gros : abonament sau bilet aveti?
Ca un cetatean contiincios ce sunt stiam cu siguranta ca da, spre nemultumirea lui chiar aveam abonament si voi iesii invingatoare din aceasta confruntare tacita. Din pacate exact in ziua cu pricina, ii lasasem obiectul pretios surorii mele pentru a se putea deplasa si ea in voia ei prin acest sistem dragut de bunuri miscatoare. Bineinteles, nenea nu ma credea ca eu chiar detin un asa obiect minunat si insista sa declare in scris acest lucru. Eu l-am asigurat ca nu e necesar sa-si consume din super puterile sale pentru mine, dar daca insista il pot lasa sa o faca. Vroiam sa vad un zambet pe o fata asa morocanoasa. Cum nenea devenea din ce in ce mai fericit am zis...inca o zi, inca un om fericit..deci super.
Ajunsa acasa cu un mic artifcat de hartie subtire si hieroglife ciudate, am decis sa combat acest sistem. Si da, m-am dus pana la sediul dragei regii autonome de transport bucuresti, si am aratat pretiosul meu abonament, valabil la data curenta, si dupa mii de copii la tot ce se putea face o copie, am reusit sa intocmesc o cerere de anulare a pretioasului document primit cadou. Doamna dragutza de la ghiseu m-a asigurat ca e deja o problema uitata si ca un cetatean onorabil ce sunt nu voi fi pusa in situatia stanjenitoare de a platii acea suma modica :)

- 3 zile dupa. Primesc hartia scrisa de nene acasa.
- 1 saptamana dupa. Primesc o instiintare de la judecatorie, conform careia mi se anunta ca au luat la cunostiinta cererea mea.
- 2 saptamani dupa. Primesc o instiintare de la judecatorie ca au inaintat cererea mea spre rezolvare.
- 1 luna dupa. Primesc o instiintare de la judecatorie ca cererea mea a fost rezolvata.
- Azi. 2 luni dupa. Primesc o citatie de la judecatorie, in care mi se cere sa ma prezint in instanta

Deci dap, stiam ca pot !! Planul a functionat perfect !!

(Acum pot pune si asta pe lista mea cu things to do before you die :p)

Desen prost

2008-07-02T23:03:00.001+03:00

Hmm..uneori e ciudat. Am 22 de ani. Desenul lor ma indruma pe o cale ciudata..."Alegeti un drum"..Care drum? "Tb sa ai un drum..asa merg lucrurile!" Dar...dar..in universul meu nu exista reguli..exista doar forme,sentimente...si culori. Ce sa fac? "Esti imatura, si naiva...unde iti este gandul ?"
Nu ma pot decide...nu vreau sa imi pierd zilele incercand sa fac rost de aceasta idee numita "bani". Vreau sa ma bucur de tot ce am in jur..vreau sa pot descoperii lucrurile mici..ca si pana acum..sa am timp si ochi pentru ele..mi-e frica de un angajament cu lumea... Cred ca incep sa-mi dau seama..ca nu sunt facuta sa fiu tinuta in loc..nu pot fi tintuita intr-o idee..intr-un loc..vreau sa fiu mereu libera ca si acum..sa nu depind de nimic..si nimic sa nu depinda de mine...sa pot fugii cand vreau..spre oriunde..sa ma pot ghida doar pe visele mele..Cred ca ma fac inventator..si voi inventa o alta lume..gata..acum veti stii. Cand veti vedea brevetata noua mea inventie sa nu va mirati !

Oftare...

2008-06-27T22:39:00.002+03:00

Unde este cerul meu frumos, si paturicea mea...si bucata mea de camp imens cu miros de iarba si flori? Ma simt inchisa intre ziduri..nu mai suport orasul, vreau sa fug. Simt nevoia sa plec undeva departe, unde sa nu ma stie nimeni, unde sa-mi pot lasa gandurile sa se odihneasca, gandurile mele prinse intre acesti pereti. Sa ma umplu cu lucruri simple...Sa ma odihnesc la umbra unui pom, sa ma joc cu gazele minuscule din jur...si sa adorm pe un pridvor vechi de lemn, la acoperisul miresmelor imbietoare ale noptii, si la bunavointa greierilor .Unde este cerul meu cu stele ? ...

Fara cuvinte

2008-06-23T18:04:00.005+03:00

Celelalte cuvinte - Fara cuvinte

Ca un paienjenis tacerea se intinde prin unghere
Cateva raze mai clipesc stinghere prin unghere
Si iata visul vine pe furis
SI intra in odaia mea tiptil ca un copil
Pe la fereastra
Ca un batran cantand din flaut
Trece.. vantul rece
Cu atatea vise in traista lui albastra
Tacere... ochii zilei s-au inchis
In seara asta ce mai spui tu vis??..
Te ascult vorbeste-mi....dar incet, incet si mult
Si vorba ta sa semene tacere ....

What whould you want to do before you die?

2008-06-07T19:27:00.004+03:00

Viata este prea scurta, pentru a o trai tot timpul cu regrete, tot timpul analizand doar lucrurile ce iti lipsesc. Gandeste-te mai bine la lucrurile pe care le ai..si sigur le ignori ..la oamenii care iti zambesc, si pe care nu ii observi, la toate nimicurile frumoase care isi fac loc in viata ta.

Daca ai mai avea doar o zi de trait ...ce ai face?

Jocul

2008-05-09T21:43:00.000+03:00

Si ce ar fi daca nu ar fi asa ? Inventeaza tu un joc..iar eu il voi crede ca fiind real. Creaza-ti noi dimensiuni in jurul meu...iar eu imi voi crea cate o fiinta pentru fiecare. Jocul ar putea fi oricare. Am putea spune...iata 2 cirese. Daca vei putea ghicii in care ma gasesc ... atunci te voi cauta si eu.
Dar nu te oprii acum .. continua sa tii ochii inchisi ..mai lasa-mi 2 minute. Sa te retin cu o poveste?
Spune-i rosu..si va fi rosu ...spune-i cer si cer va fi ...spune-i oricum sau nu-i spune deloc ..caci oricum exista. Nu intelegi nu ? Mai asteapta...

Humpty Dumpty era un profet :)

2008-05-09T21:18:00.005+03:00

Humpty Dumpty sat on a wall.
Humpty Dumpty had a great fall.
All the king's horses and all the king's men.
Couldn't put Humpty together again.

"In orice caz oul se marea si se tot marea si capata o infatisare tot mai omeneasca; Cand s-a apropiat la cativa metrii de el, Alice a vazut ca avea doi ochi, si un nas si o gura si cand a venit chiar langa el si-a dat seama clar ca era chiar Humpty Dumpty in persoana.
Aceasta statea cu picioarele incrucisate,ca un turc, in varful unui zid inalt, atat de ingust, incat Alice se intreba cum de isi poate mentine echilibrul. [...]

-Poate n-ai sa mai cunosti niciodata altul ca mine, si ca sa-ti dovedesc ca nu sunt ingamfat , poti sa-mi strangi mana. Si a ranjit cu gura pana la urechi, inclinandu-se in fata (gata, gata sa cada) si oferindu-i lui Alice mana lui. Alice l-a privit usor ingrijorata cand i-a luat mana.
"Daca mai zambeste mult,si-a spus ea, colturile gurii s-ar putea sa i se intalneasca in spate, la ceafa, si atunci nu stiu ce s-ar putea intampla cu capul lui! Mi-e teama ca s-ar putea sa-i cada." [...]
-Ce brau frumos ai! a observat Alice. Sau, s-a corectat ea dupa o clipa de gandire, am vrut sa spun ca ai o cravata frumoasa, nu un brau..te rog sa ma scuzi, a adaugat ea, pentru ca Humpty Dumpty parea ofensat.[...]
-E o cravata, fetitzo, si inca una foarte frumoasa, asa cum ai spus si tu. Am primit-o cadou de la Regele si Regina Alba. Intelegi ?
-Zau? s-a mirat Alice,bucuroasa ca pana la urma alesese un subiect bun.
-Da, ei mi-au dat-o, a continuat Humpty Dumpty ingandurat, punanadu-si un genunchi peste celalalt si inconjurandu-l cu bratele, ei mi-au dat-o cadou pentru ziua mea de ne-nastere.
-Scuza-ma! a rostit Alice cu un aer uluit, convinsa ca nu a inteles bine.
-N-ai de ce sa-ti ceri scuze, nu m-ai jignit.
-Vreau sa spun, ce inseamna un dar pentru ziua de ne-nastere?
-Fireste, un dar care ti se face cand nu e ziua ta de nastere.
Alice a ramas putin pe ganduri.
-Eu prefer darurile facute de ziua de nastere, a spus pana la urma.
-Habar n-ai ce vorbesti ! Cate zile sunt intr-un an ?
-Trei sute saizeci si cinci.
-Si cate zile de nastere ai intr-un an ?
-Una.
-Daca scazi una din trei sute saizeci si cinci cat ramane?
-Trei sute saizeci si patru, desigur.
Humpty Dumpty nu parea prea sigur:
-As prefera sa vad calculul asta scris pe hartie.
Alice nu si-a putut impiedica un zambet cand si-a scos caietul de note si a facut operatia matematica.
365 - 1 = 364
Humpty DUmpty a luat caietul si l-a studiat atent.
-Pare un calcul corect, a inceput el.
-Dar tii caietul pe dos, cu susul in jos.
-Ai dreptate, a raspuns el vesel, cand Alice i l-a intors. Dar asa cum spuneam, pare un calcul corect, desi n-am timp acuma sa-l verific si deci, conform acestui calcul, exista trei sute saizeci si patru de zile de daruri de ne-nastere.
-Asa e !
-Si o singura zi de daruri de nastere. Spre gloria ta !
-Nu inteleg ce vrei sa spui prin "glorie".
Humpty Dumpty a zambit dispretuitor:
-Bineinteles ca nu intelegi - pana cand n-am sa-ti explic. Am vrut sa spun ca ti-am adus un argument zdrobitor.
-Dar "glorie" nu inseamna "argument zdrobitor", a obiectat Alice.
-Cand eu folosesc un cuvant, a replicat Humpty Dumpty pe un ton inciudat, cuvantul acela inseamna ceea ce vreau eu sa insemne, nici mai mult, nici mai putin.
-Se pune intrebarea daca poti da cuvintelor atatea alte intelesuri, a spus ALice.
- Se pune intrebarea care din intelesuri este cel mai tare, a raspuns Humpty Dumpty.
Alice era atat de uimita, incat nu a putut scoate o vorba; dupa cateva momente , Humpty Dumpty a reluat:
- Cuvintele au temperamentul lor, mai cu seama, verbele-verbele sunt cele mai tantose; cu adjectivele poti face ce vrei, sunt maleabile, dar cu verbele, nu - oricum eu reusesc sa le manuiesc pe toate! Impenetrabilitate! Asta am de spus.
-Esti bun sa-mi explici ce inseamna asta?
-Ei acum vorbesti ca un copil cu mintea la cap, i-a raspuns el cu o mutra satisfacuta. Prin "impenetrabilitate" am vrut sa spun ca am discutat destul despre subiectiul acesta si ca n-ar strica sa-mi spui ce ai de gand sa faci in continuare, ca doar n-ai sa ramai aici tot restul vietii tale.
-Sunt cam multe intelesuri pentru un singur cuvant, a observat Alice pe un ton meditativ.
-Cand fac un cuvant sa lucreze in plus, asa ca asta, ii platesc ore suplimetare, a afirmat Humpty Dumpty.
-O! A exclamat Alice.
-Ar trebui sa le vezi cum vin buluc la mine in serile de sambata, a adaugat el, clatinandu-si capul dintr-o parte in alta; vin sa-si incaseze leafa, stii.[...]
A urmat o lunga pauza.
-Asta-i tot? a intrebat Alice cu oarecare fereala.
-Asta-i tot. La revedere, a raspuns.
O despartire cam brusc, a gandit ea, dar dupa o atitudine atat de categorica, trebuia sa plece, ar fi fost lipsit de bun simt sa mai ramana. Asa incat s-a ridicat si i-a intins mana:
-La revedere,pana cand ne vom intalnii din nou, a spus ea cu o veselie fortata in glas.
-Daca ne-am intalnii din nou, nu te-as recunoaste, a raspuns el pe un ton nemultumit, intinzandu-i un deget ca sa i-l stranga; arati aidoma, leit, cu toti ceilalti oameni.
-In general oamenii se deosebesc dupa fata, a remarcat Alice.
-Tocmai de asta ma plang si eu. Fata ta seamana leit cu fetele tuturor celorlalti . Toti la fel.
Alice a mai asteptat un minut sa vada daca mai spune ceva, dar cum nu si-a mai deschis ochii si nu i-a mai dat nici o atentie, i-a spus inca o data "La revedere", si, neprimind nici un raspuns, a plecat in tacere; dar in timp ce mergea nu s-a putut impiedica sa-si spuna : "Dintre toti oamenii nesatisfacatori (a repetat adjectivul cu glas tare, pentru ca-i facea placere sa rosteasca un cuvant atat de lung), dintre toti oamenii nesatisfacatori pe care i-am cunoscut vreodata ..." nu a apucat sa termine fraza pentru ca in momentul acela o bufnitura puternica a zgaltait padurea de la un capat la altul. "

Prietenie prietenie :)

2008-04-30T04:17:00.005+03:00

Unii oameni mari au spus ca prietenii sunt comoara adevarata a vietii. Sunt total de acord ... va las cateva citate celebre care mi-au placut si un mic desen personal inchinat acestei comori.

"Prietenia se masoara in amintiri, voie buna, liniste si iubire" Stuart si Linda Macfarlane

"Vedem prin ochii lor ca si cum ar fi ai nostrii. Ascultam mai profund, exploram o tara pe care n-am mai cunoscut-o. Avem nevoie de grija si bunatatea lor - si suntem incantati sa descoperim ca si ei au nevoie de noi" Charlotte Gray

"Cand doi oameni sunt aidoma in adancul sufletului, forta lor o depaseste pe cea a fierului sau a bronzului. Iar cand doi oameni privesc unul in sufletul celuilalt ca-ntr-o oglinda, intelegandu-se,cuvintele lor sunt suave si patrunzatoare precum mireasma orhideelor." Confucius (551 i.Hr - 479 i.Hr)

"Oriunde ai fi prietenii sunt cei care reprezinta lumea ta" William James (1842 - 1910)

"Adevarata prietenie este atunci cand doi prieteni, fara sa-si spuna vreun cuvant,pot fi fericiti doar pentru ca sunt impreuna" Georg Ebers (1837 - 1898)

"Tacerile si distantele sunt tesute in textura oricarei prietenii adevarate" Robert Israeloff

"Walking with a friend in the dark is better then walking alone in the light" Helen Keller

Fals

2008-04-05T15:41:00.001+03:00

Fals

Falsul are ceva firesc in el,

ceva ce-i da savoare, tu insa

existi.

Te simt aproape,

dar ma simt departe,

fiindca

percep doza de nefiresc

in tine.

Ne zbatem pentru aparente,

tu stii ca eu ma fac ca inteleg.

Si ne privim falsi astazi,

ca doi straini,

ca ochii care nu s-au vazut niciodata.

(Lucian Valeriu Hetco)

Hamsterii nu sunt nebuni

2008-03-29T20:59:00.004+02:00

Chiar asa ..
In seara asta am iesit cu bunul meu prieten Shile la o mica plimbare cu vrum-vrum-ul.Si cum era firesc am dat si peste parcul Sebastian (care acum este in renovare). Era noapte ...lumina in parc mai deloc..si normal ca ne-am gandit de ce nu ? Super tare..am ajuns in mijloc..si era un fel de poteca in forma de cerc. "Haha...hai sa ne intrecem!" Cred ca ne-am invartit vreo 20 min in cerc..si nu ne-am plictisit...ba chiar eram din ce in ce mai incantati :D La un moment dat..ne plimbam chiar ranjind intr-una ..si eram vizibili foarte multumiti de aceasta activitate."Ce instinct de hamsteri avem ! i-am spus" :p

o sa ma mai duc si maine :p

Nepasare ...traiti voi acolo..

2008-03-28T23:48:00.002+02:00

Urasc totul in jur..cand vad ceva de genu asta...si incepe sa nu-mi mai pese de nimic...ii urasc pe toti pentru cateva momente..si pe mine inclusiv..pt ca port numele lor..de om imbecil...cum se poate?? :(((((
Ce lume am creat ?? Cine suntem ?? De ce nu vreti sa deschideti ochii ?? De ce asa ???
http://www.youtube.com/watch?v=nQ6qDQUVNdw

Iulia Gusatu

2008-03-08T01:08:00.003+02:00

Am asistat nu de mult la un concert folk Iulia Gusatu. O tanara de doar 21 ani din Galati cu o voce extraordinara. Iulia nu este o romantica insa isi alege melodiile astfel incat te emotioneaza chiar daca nu vrei sa recunosti. Majoritatea versurilor ce compun melodiile sale sunt inspirate din poezii. Pe mine personal m-a impresionat profund prin vocea si spiritul ei.

Iulia Gusatu - Vremea

Staying out..

2008-03-05T18:25:00.001+02:00

Sometimes we put up walls.
Not to keep people out,
but to see who cares enough
to knock them down.

Acesta este una din ultimile mele lucrari. Sunt super multumita de cum a iesit. :D
O puteti gasii si aici

O zi de primavara

2008-02-26T23:01:00.001+02:00

Ce dupa-amiaza frumoasa am avut azi. Am iesit sa ma plimb..in anonimat pe strazi. Am pasit alene pe cararile din bucuresti ...iar atmosfera era de vis. Un cer mare si rosu...cu dungi de frisca colorata...acoperea forfota "metropolei" . O dupa-amiaza tipica ..as fi spus in oricare alta zi..dar nu azi. Azi lumea din jur ma fascina. Si eram fericita din senin ...numai privind in jur..lucruri marunte ..dar ma faceau sa zambesc teribil. Masinile claxonau..si oamenii forfotau in jur...iar eu imi leganam alene picioarele prin centrul vechi al bucurestiului.
Reclamele imi faceau cu ochiul, cafenelele singuratice imi spuneau pe nume...iar pensulele si culorile din curtea hanului cu tei mi-au pictat in minte un tablou. Ma leganam pe doua picioare...atingand din cand in cand cate un perete..ce imi atragea atentia, sau un lemn... .Nu mai tineam cont de strazile pe care mergeam..si am decis sa ma pierd prin ele... Mergeam si admiram..mai mult cu ochii pe sus..
La un moment dat am ajus la o carare aflata in sapaturi arheologice din cate stiu...era atat de lunga..si avea un mic culoar de lemn construit de-a lungul ei..sa te calazuiasca pana la capat. Nu era nici picior de om pe acolo..asa ca n-am ezitat sa ma aventurez. :) A fost super..am mers ceva drum..contempland cafenele lipsite de oameni, datorita lipsei accesului la acea strada..si barmani cu figuri triste,obositi..fumand cate o tigara pe scaunele oamenilor lipsa, un teatru vechi..si cel mai tare...magazine al caror nume era scris cu litere dinacelea mari si vechi si cubice..ce imi plac la nebunie. La un moment dat m-am oprit..fiindca am ajuns intr-un loc de vis. Eram in mijlocul bucurestiului ..si totusi domnea linistea in jur. Nu se auzea nimic...desi nu eram foarte departe de calea victoriei...decat catecul minunat al unei pasari ce se odihnea in copacul din fata mea. Cerul era portocaliu...si m-am simtit extrem de linistita si fericita doar prin simplul fapt ca ma aflam acolo. Am inchis ochii, am respirat adanc ...si am zambit. Am urmat intr-un final calea de lemn pe care ma aflam..si am ajuns la unirea. N-am uitat momentul.
Si m-am pierdut iar prin oameni grabiti..prin mii de soapte si vorbe si strigate..si claxoane..dar eu parca pluteam..si fiecare amanunt marunt..mi se parea un deliciu..ce-l savuram singura. Acoperisurile caselor vechi invelite in rosu cerului..ferestre mistice , miresme florale si primavaratice ce m-au invaluit mult dupa caderea serii. Imi place sa ma plimb singura..sa ma pierd printre strazi si oameni..

The Killers - Sweet talk

2008-02-18T16:25:00.001+02:00

Lift me up on my honor
Take me over this spell
Get this weight off my shoulder
I've carried it well
Loose these shackles of pressure
Shake me out of these chains
Lead me not to temptation

Hold my hand harder
Ease my mind
Roll down the smoke-screen
Open the sky

Let me fly
Man I need a release from this troublesome mind
Fix my feet when they're stumblin'
And well you know it hurts sometimes
You know it's gonna bleed sometimes

Dig me out from this thorn tree
Help me bury my shame
Keep my eyes from the fire
They can't handle the flame
Race cried out for my brothers
But most of them failed
I carried it well

Let me fly
Man I need a release from this troublesome mind
Fix my feet when they're stumblin'
I guess you know it hurts sometimes
You know it's gonna bleed sometimes
Now hold on

I'm not lookin' for sweet talk
I'm lookin' for time
Time for towerin' sweet folk
Brother 'cause it hurts sometimes
You know it's gonna bleed sometimes
Hold on

You know it's gonna hurt sometimes
When you call on me, hold on

Hold on
Hold on

I'm gonna fly my symphony home and make it mine
Let its regiments find my way
See all these pessimists
These sufferists
Tend to drag me down
So I could use it to shelter what good I've found

O idee...

2008-02-18T16:16:00.001+02:00

M-am uitat nu foarte de mult la filmul "The nines". O alegere foarte interesanta as putea spune..captivanta si care lasa loc de multe idei.
Un film aparent stropit cu o doza suficienta de comercialitate,dar care in esenta ridica multe intrebari. Probabil ca pt fiecare om ce-l va privii va avea propriul sau inteles, in functie de persoana ...pentru unii va parea un film de duzina..in care nu explodeaza nimic,nu se moare, nu se trage cu mitraliera, nu se rade in hohote, nu se dezbraca nimeni, pentru altii in schimb va parea un film ce-ti atinge imaginatia si lumineaza poate cele mai intunecate ganduri, ascunse adanc in noi...intrebari pe care nu le mai intrebam..din comoditate banalului...Lumea nu este reala. Iar lucrurile umane ne tin in loc...chiar si cele mai frumoase si de pretuit lucruri de pe aceasta lume... ne departeaza de la scopul nostru...de la noi insine..
Toate lucrurile cu care ne inconjuram viata...sunt lucruri care pot disparea in orice moment...suntem avizi sa ne construim pe noi in jurul nostru...prin orice mijloc...si sa ne demostram ca traim..ca existam. Vrem sa fim observati..vrem sa influentam o lume intreaga daca este necesar...doar sa simtim ca traim. Poti trai prin altii..prin imaginea pe care o formezi altora despre tine...si sa pici odata..realizand ca nu stii cine esti. Ca te-ai straduit o viata sa-ti creezi o viata...cand defapt o aveai de la bun inceput...ti-a fost data gratuit...
E ciudat acest lucru...cum oamenii isi creaza scopuri doar sa nu se simta inutili..si parasiti..dar probabil de abia cand vom invata sa atingem cel mai jos punct cu putiinta ..sa ne prabusim trupul si sufletul la pamant..si sa invatam sa convietuim cu noi..sa stergem cu lacrimi si suferinta toate lucrurile false cu care suntem inzestrati,ne vom debarasa de un invelis mort...si ne vom ridica privirea in zorii unei zile...si vom spune..acum traiesc!

o_O

2008-02-15T14:31:00.000+02:00

Pfiu..in sfarsit...s-a terminat sesiunea. I can get back to having a life now :)
Am fost destul de stresata si obosita in ultimile saptamani ?! Geez...chiar asa...saptamani ??
As putea spune 2 luni chiar..
Priviti cum isi pierd oamenii timp din viata afundandu-se in scopuri fara sens :)

Anyway..i stoped beeing a robot..and now i'm proud to say i saw signs of humanity in my again :p

Alegeri .. :)

2007-12-27T13:36:00.000+02:00

Am gasit un filmulet f tare..si plin de intelesuri.

Probabil ca de foarte multe ori facem alegeri gresite fiindca nu catarim destul o situatie. Probabil ar trebui sa nu mai fim atat de superficiali,lasi si lenesi si sa gandim cu adevarat fiecare element din viata noastra fiindca niciodata nu se stie cand ne vom trezi ...

Ridic o spranceana ..

2007-12-18T16:21:00.001+02:00

Se apropie sfarsitul anului. Incepe sa se simta atmosfera de sarbatoare si inghet. Ador mirosul de iarna...acel miros specific din apropierea sarbatorilor. Cand iesi in mijlocul noptii afara, si totul e inghetat si o ceata densa acopera lumea. Mirosul acela de ger imi da o senzatie de puritate....parca ma transfera intr-un vis....stiut numai de mine. Ador serile de iarna, in care ceata se lasa jos si acopera copacii inghetati. Lumini difuze, umbre miscatoare si copaci de o stralucire nemaivazuta.
M-as plimba ore in sir printr-o vreme ca asta, zgribulita in haina mea si cu ochii visatori si minunati de frumusetea de afara.
Multi oameni uita sa mai savureze bucuriile mici si simple ale vietii. Mie serile acestea mie se par unele dintre cele mai frumoase seri din an. Cand revin in casa nu pot sa nu resimt o parere de rau, ca atunci cand te trezesti dimineata de tot si ai da orice sa nu trebuiasca sa parasesti patul caldutz, cearceafurile parca mai incantatoare ca niciodata.....si totusi stii ca trebuie sa o faci. Uneori mi se pare lumea asta prea grea, prea obositoare si inselatoare si alteori sunt prinsa ca intr-un vartej in mijlocul ei si nici nu-mi mai dau seama......si ignor multe lucruri.
Cred ca de cele mai multe ori oamenii uita esentialul...uita defapt ce isi doresc cu adevarat.....prinsi de viteza cu care se desfasoara viata, prinsi de tumultul vietii de zii cu zii.....si uita de cele mai multe ori si de dorintele personale cu adevarat importante.
Cum sa stii ce iti mai doresti cu adevarat cand esti inconjurat zii de zii de dorintele si visele altora, cand la tot pasul esti ademenit cu exemple de placeri care mai de care mai mediatizate si unele atat de mult incat asociezi aceste dorinte cu ale tale.....uitand cu timpul de cine esti cu adevarat.
Dar oare aceste lucruri chiar aduc cu adevarat fericirea ?Eu cred ca defapt dupa ce reusesti sa ai ceva ce ti-ai dorit mult, mult prea mult.....uiti si sa te mai bucuri......si de cele mai multe ori ramai cu un gol inexplicabil in suflet. Un gol in care parca ar dansa niste cuvinte. Dar oare care ?

Viata asta e definita de viteza. Eu va sfatuiesc sa va opriti si sa savurati micile momente, micile bucurii simple alaturi de persoanele de langa voi . Welcome to my blog ;)